Pentru prietenii mei, ziaristi, sustinatori sub o forma sau alta ai unor candidati, luna mai nu a fost deloc interesanta. A debutat cu deplasari prin comunele judetului, cu adunari la sediile multor institutii si chiar cu sporturi de aparare, în special aikido, cel care foloseste parul. În timp ce fotografia un eveniment la o institutie din oras, însotitorul unuia dintre candidati a fost lovit in fata cu un obiect metalic denumit, în lumea gastilor, box. Desi erau câtiva agenti de politie în zona, totusi individul torpilat de aburii bahici si-a facut din propaganda electorala ring de K.1. Martorii sutin ca cei patru politisti nici macar nu s-au sinchisit sa-l retina pe individ. Suntem înapoiati la capitolul cultura civica. De altfel, pentru noi, românii, bataia electorala sau în zi de vot este scrisa in cartea de istorie nationala. Cel putin asa spun batrânii despre cei carora li se faceau pe spate semne cu faina alba, fara ca ei sa stie, iar când ieseau din sectia de votare, primeau felicitari sau erau loviti cu ce se nimerea. Dar nu trebuie sa ne facem probleme. Asemenea manifestari vor fi întotdeauna, indiferent cât ne vom stradui sa le stopam. Suntem purtatorii unor simboluri si ai unor ritualuri. Pe care, de cele mai multe ori, le lansam în actiuni de durata si degenereaza violenta. A se vedea comportamentele sinistre ale membrilor din galeriile de fotbal sau cele de pe timpul manifestarilor sociale. Agresivitatea sociala este generata de propaganda slaba a unor lideri, cei care nu au corelat niciodata vorbele cu faptele. Sa intervenim cu un exemplu. În anul 1970, în //www.infobc.ro/wp-content/uploads/edit1-30Italia, peste 2000 de studenti au manifestat în fata institutiei guvernului. Lozinca lor a fost „Prima zi de licenta, prima zi de somaj”. Ne-ar trebui si o instructie potrivita sezonului electoral. De exemplu, sa se difuzeze mesajele care sa nu incite la violenta, sa promoveze fair-play-ul civic si social. Ideea este ca asa ne este soarta, noua, românilor, este falsa. Ne putem corecta. Dar sa se înceapa de la pretendenti. Si înca ceva. Daca sistemul de coercitie va ramâne tot la stadiul de blândete, atunci nu ne vor astepta vremuri bune. Cât despre soarta, ce sa mai zicem?