La Liceul Teologic “Fericitul Ieremia” din Onesti a aparut numarul din luna mai a revistei “Cuvânt si viata” Prof. dr. Violeta Apostu , director al acestei institutii scolare mentioneaza în articolul O raza de lumina pentru Liceul Teologic Fericitul Ieremia: “În negura vesniciei îsi au radacina oameni, care, fara sa fi avut sentimentul ca au facut ceva extraordinar pe parcursul vietii lor, au lasat o raza de lumina, care strapunge uitarea, dincolo de implacabila trecere a timpului. Daca Dumnezeu a “învaluit” în mister un lucru, un eveniment, o fiinta, nu a facut-o întâmplator, ci pentru a-l dezvalui la momentul oportun. Un exemplu graitor este Fericitul Ieremia. Viata si sfintenia lui au fost uitate timp de doua veacuri si jumatate si redescoperite abia la începutul acestui secol fiind înaltat la cinstea altarelor în ziua de 30 octombrie 1983 de catre Papa Ioan Paul al II-lea. Liceul Teologic din Onesti, din consideratie si mândrie pur spirituala si-a ales ca protector pe Fericitul Ieremia… Si pentru ca nimic nu este întâmplator, dupa 6 ani de la înfiintarea liceului, Fericitul Ieremia se întoarce printre ai sai si, cu siguranta vine cu mâinile pline de daruri si haruri pentru crestinii din Onesti si de pretutindeni. Este un moment de mare bucurie si traire spirituala, care cu siguranta va da o noua speranta si o motivatie suplimentara de a-l imita si urma pe drumul atât de simplu al iubirii, daruirii si slujirii”. Revista “Cuvânt si viata” publica si mesajul “Chemarea fratelui nostru, Fericitul Ieremia Valahul” al Episcopului de Iasi, Petru Gherghel. În acest mesaj se mentioneaza: “Fericitul Ieremia, acest frate si confrate al nostru, a trecut peste tari si mari, peste ani si ani si a iesit biruitor din uitare si, chiar a stat un timp în tacere. Poarta acum în mâini o flacara, o lumina misterioasa prin care face sa rasune peste sutele de ani, vocea lui dulce si calda, chemarea lui de dincolo de ani si de granite, pe care o îndreapta spre noi… Stiind ca imaginea lui a reaparut pe firmamentul Bisericii noastre locale, ca el a reâncalzit atâtea inimi si atâtea constiinte, ca flacara lui a fost reaprinsa cu atâta bucurie în ziua declararii sale de fericit, ne bucuram sa auzim înca o data aprecierea Sfântului Parinte Papa Ioan Paul al II -lea: “Adresându-ma voua românilor, în limba voastra, ma bucur ca ati cerut sa fie asezata în candelabru aceasta faclie aprinsa. Voi ati descoperit mesajul lui si v-ati unit în jurul persoanei lui, care sintetizeaza si exprima traditia voastra crestina si aspiratiile voastre”. Prof. Mihaela Ungureanu prezinta o biografie a Fericitului Ieremia: “Fiecare nume de Sfânt sau de Fericit din calendarul bisericesc este o poarta spre istorie, care asteapta tacuta sa fie deschisa. Ieremia Valahul s-a nascut într-un sat din Moldova, la 29 iunie 1556. Mama sa, Margareta si-a învatat copiii de mici sa fie credinciosi si generosi.. Într- o zi Ion i-a spus mamei sale ca vrea sa fie calugar, pentru a nu ajunge în iad. iar mama sa i-a raspuns ca adevaratii crestini traiesc în Italia, unde se afla si Papa. Baiatul a fost atât de impresionat încât la 18 ani, în 1574, a plecat din satul sau natal cu gândul de a ajunge în Italia. Dupa ce a muncit la Alba Iulia, ca salahor la repararea zidurilor cetatii a plecat în Italia iar la 8 mai 1578 a îmbracat haina de novice capucin în Manastirea de la Sessa Aurunca. Peste un an primeste numele de Ieremia. În tot timpul vietii sale de calugar franciscan a dat dovada de o mare credinta si un mare devotament. Era iubit de popor si chiar în timpul vietii sale se vorbea despre el ca un sfânt capucin”. Într-un interviu cu parintele Ubaldo Oliviero, custodele Fratilor Minori Franciscani Capucini din România, acesta marturiseste:”Exista o rugaciune speciala, recitata cu pietate de credinciosi în fiecare zi de luni, în special zi dedicata cinstirii Fericitului Ieremia. Oricine mediteaza aceasta rugaciune va fi calauzit de Fericitul Ieremia, ales Protectorul României si al tuturor emigrantilor”. În paginile revistei “Cuvânt si viata”, elevii Liceului Teologic “Fericitul Ieremia” analizeaza mai multe teme deosebite. Ovidiu Nitu se refera la legatura dintre scriptura si familie si gaseste de cuviinta sa remarce:” Relatiile din cadrul familiei dau tonul relatiilor din societate. Stabilitatea ei determina stabilitatea societatii si când este vorba despre familie, nimeni nu trebuie sa siubestimeze importanta ei. Dumnezeu a intentionat sa ofere lui Adam împlinirea prin casatorie. Singurul lucru caruia Adam i-a simtit lipsa a fost familia. Adam a trebuit sa îsi doreasca un partener, un ajutor, sa simta nevoia dupa el, asa încât sa-l poata pretui ca atare. Dumnezeu i-a oferit barbatului împlinirea prin ajutorul potrivit. Ea va alunga singuratatea lui, fiindu - i partenera cu care se va bucura, care-l va întregi”. Cu întrebarea “oare de ce noi risipim în viata, nu clipe dar ani întregi sau poate chiar zeci de ani? Nu ne dam seama ce multa valoare au acesti ani, mai multi sau mai putini, pe care ni i-a dat Dumnezeu…”, Ionut Baciu considera ca “timpul nu-i al nostru”.. Maria Gal este coplesita de întrebarile “pierderii sufletului”. Ea scrie. “Cu toata convingerea am sa plec în cautarea sufletului meu! Îmi dau seama ca nu se va mai întoarce niciodata, pentru ca sunt prinsa în propria mea capcana… Unde e locuinta sufletelor?” Scriind despre creatia poetului Mihai Eminescu, eleva Emanuela Bondea mentioneaza:”Poetul a raspuns chemarii literaturii, “lumii cu o mie de zboruri”, vorbind cu timpul, istoria, nartura, cu teii, cu codrii, stelele, lacurile, plopii, azi parându - mi - se ca orice alt poet care îndrazneste sa ia cuvântul despre aceste realitati, nu face decât sa eminescianizeze”. Un articol interesant - Iubirea, fundamentul virtutilor crestine - este semnat de Catalina Antal, care noteaza: “Omul nu poate exista fara iubire, deoarece a fost creat din iubire. Putini sunt cei care ofera iubirii locul si dimensiunea ei adevarata. Locul adevarat al iubirii este în inima omului si în inima istoriei omenirii. Iubirea este taria, energia esentiala, fara de care omul nu s-ar putea dezvolta armonios si nu ar putea cunoaste fericirea”. Alaturi de atâtea gânduri frumoase, revista “Cuvânt si viata” mai cuprinde si fotografii cu evenimente din activitatea scolii, pagini de divertisment, jocuri si exercitii ale mintii precum si o pagina în limba engleza. Coordonatoarea acestei reviste este prof. Irina Ioja..