Asterisc / Destine
8 Iunie 2008
Stau de vorba cu doamna Mariana Coman. In acest timp, Adrian Coman, tânar de vreo douazeci de ani, mestereste la bicicleta. Bicicleta e noua, chiar acum o cumpar pentru Mihnea, nepotelul meu, doar implineste sapte ani, iar Adrian Coman “o pune la punct”. Desi numele celor doi e acelasi, nu sunt rude. S-a intâmplat sa fie asa. Doamna Mariana n-a fost vânzatoare de biciclete. Nici magazinul nu-i al ei, ci-i “al patronului”. Doamna Mariana Coman a fost, multi ani, unul dintre cei mai buni electricieni de la “Metalurgie”. Când a intrat in fabrica avea 19 ani si a muncit acolo cam tot atâtia. Meseria a invatat-o la locul de munca, se putea si asa si multi tineri novici la inceput au ajuns meseriasi de marca, nu gluma. Cursuri de calificare, practica zilnica… Tot acolo s-a si casatorit. Tot cu un electrician. Gheorghe Coman. Lucrau la Turnatorie, adica sectia 100. Sectia cea mai importanta din uzina. Aici se turnau piesele. Vane mari, uriase… Dar, ca sa “adâncim” lucrurile, sotii Coman lucrau la un sector al turnatoriei, la Curatatorie. Aici am fost si eu si am scris multe articole. Pe atunci scriam despre muncitori si tarani in fiecare ziar. “Curatatoria” era ceva de groaza. Doar iadul putea fi comparat cu sectorul acela. Ei bine, doamna Mariana acolo a muncit. Dar ca electrican. Singura femeie electrician din vreo patruzeci. Cazna cea mare era pe cei care mânuiau barosul sa degajeze bucatile de zgura de pe piesele abia turnate, adica sa le… curete. Aceia aveau de-aface cu…iadul. Si, când “Metalurgia” a inceput sa-si reduca activitatea, s-a aplicat principiul “pleaca unul din doi”. Ei erau doi. A plecat ea. A ramas el. Ea a lucrat, apoi, o vreme - scurta - la o firma de croitorie. Cunoaste si meseria asta. A facut-o in scoala. Firma a dat faliment, si iat-o, acum, vânzând biciclete. Face asta cu atâta profesionalism, de zici ca n-a facut altceva toata viata. “Asta-i destinul - imi zice. Destinului nu i te poti impotrivi. Nu stiu ce va mai urma”. Sotul a iesit la pensie. Ea mai lucreaza. Nu sunt oameni batrâni. Au trei copii. Mihaela a fost sportiva de performanta. S-a casatorit. Si ceilalti doi copii sunt la casele lor… Il privesc pe Adrian cum mestereste bicicleta. Adrian e un fel de… copil minune. In meserie. Stie sa repare nu numai biciclete. Cred ca ar repara si… avioane. Face naveta la Buhoci, caci acolo locuieste. Cu bicicleta. Ca prietenul meu, fost tipograf, Mitica Chiribici… Adrian e tânar. Destinul lui e la inceput. Are zece clase. Deocamdata e aici. Mâine…? Da, exista, pentru fiecare, si un… mâine. Deocamdata, insa, e… azi.
Eugen VermanAi ceva de spus?
