Codul lui Hamursanchi
28 Iunie 2008
Democratia balonului rotund
Suntem o natiune pentru care fotbalul a devenit un simbol. Mai nou, sportivi initiati in tainele driblingului au candidat la posturile de primari si de presedinti ai consiliilor judetene. Potrivit statisticilor, au câstigat ceva procente, dar s-au lovit de imaginea unor colosi care aveau vechime in politica si, poate, mai multa love - dragoste, adica. Ma intreb ce ar fi insemnat sa spunem “In România, domina Piturcacratia!” Nu s-ar fi suparat nici englezii si nici italienii, daca il punem pe Berlusconi drept un continuator al traditiei cu balonul rotund in tocul cizmei. Olandezii nu s-ar dezice de ordinele lui Villi von der Elst sau Villi van der Dalle. Ce sa mai spunem de Michel Platini in Franta ori de Lato in Polonia? Conteaza imaginea celor propusi pentru stindardul democratiei. Miturile pe care le-am creat se pricep cu placere de catre noi, autorii sufragiilor. Si-apoi, nu ar fi bine, daca ni se vor face spatii de joaca, stadioane si magazine cu echipamente sportive? Devenim cetateni buni pentru reclame la retetele anticolesterol. Invatam pe de rost clasamente, golaveraje si numele golgeterilor de la origini pâna in prezent. Pentru bacauani, democratia balonului rotund va fi benefica. La ten, la tensiunea arteriala si la fuga. Acum depinde la ce fuga ne referim. Tendintele unora sunt sa fuga de raspundere. Ale altora tin de alegarea dupa functii si pozitii in ierarhie. Dar nu conteaza, cine dribleaza.
P.S. Democratia cu balonul o prefera tot omul. Driblingul printre jaloane, asta ne place noua, Doamne! Cu tot respectul, asa s-a vrut pamfletul.
Dan CaldararuAi ceva de spus?
