Codul lui Hamursanchi / Plaiesii din Cetatea virtuala

21 Iunie 2008

Agreez ideile de a-ti spune pe forum parerea despre unele si altele. Urasc lipsa curajului si neinspiratia onomastica: eurom, nomenclaturistul, libelula, flegma de cuc, fata palida etc. Unii abia asteapta sa gaseasca ceva scris, ca incep sa-si compuna disertatiile virutale. Daca intre emisie si receptie sunt ceva urme de rudenie? Ce conteaza! Nu spunea Eminescu: “La steaua care a rasarit, e distanta atât de lunga, incât mii de ani i-ar trebui luminii s-o ajunga”? Oamenii nostri stiu totul si pot orice. Dar cel mai mult pot sa fie agresivi. Ii pasioneaza detaliul si uita esenta. Daca ii pui sa-si scrie macar numele corect, sigur au nevoie de soptitori. Sa-i admiram pe lectorii fideli, care desi navigheaza pe fluviul virtual, totusi nu au brevet de marinari. Când vor fi sanse pentru a le obtine? Dupa aptitudini, nu prea curând. Si daca exista criteriul cunoasterii, poate niciodata. Merita sa le reamintim de Eminescu, dar prin parafrazare. E usor sa zici din clanta, când nici mintea nu-i deschisa. Nu va suparati pe noi, ca va mai oprim din gluma. Când navigati pe fluviu, fiti mai mult atenti la mâna! Cum si inspiratia-i goala, meritati un titlu nobil: plaiesii din cetatea virtuala.