Seneca sustinea ca a gresi este uman, doar a persista in propria-ti greseala este diabolic. Nu cunostea soartea poporului român. Desi, latin de felul lui, ar fi trebuit sa o prevada. La români a gresi nu este doar uman, dar este o scuza pentru a-ti face jocurile. Uman este a trada. Istoria noastra este un lung sir de tradari. Si datorita lor s-a si razbunat istoria. Noi nu am stiut niciodata sa fim consecventi si sa ne tinem de cuvânt. Mai degraba ne-a caracterizat oportunismul. Am gasit tot timpul metode de a arata sus si tare ca nu a fost tradare. Ca a fost o greseala. Ori, a gresi e omeneste. Am uitat insa partea cealalta. Aceea care spune ca a persista in greseala este diabolic. Aceasta parte nu a contat. De aceea ne-am format istoria pe un lung sir de tradari. Prima, pare-se a avut loc inainte de formarea statului român. Istoria spune ca si Decebal a fost tradat. De la prima tradare si pâna in prezent au avut loc multe altele. Mai aproape de formarea statului român, asa cum il stim noi astazi, au mai fost si Cuza, a fost Barbu Catargiu. Tradari politice au tot fost. Astazi, se presupune ca am evolut. Chipurile, ar trebui sa fim de cuvânt. Ar trebui, intr-o oarecare masura, sa ne aducem aminte când spunem ceva, sa rationam ce promitem si daca ne avântam spre o asemenea actiune, sa o si ducem pâna la capat. Lucrurile, din nefericire, nu se intâmpla asa. Spunea cineva ca românul e ca râma. Il pui undeva si reuseste sa se strecoare sa ajunga acolo unde vrea. Pai râma nu are coloana vertebrala. S-ar parea ca nici românul. Oricâte protocoale ar semna, oricâte promisiuni ar face, orice intelegeri ar interveni, ii va fi greu sa isi tina cuvântul. Mai ales daca va constata ca interesele sale personale nu sunt la fel de mult satisfacute in aceste situatii. Poate de aceea am intrat in NATO asa cum am intrat. Nu mai vorbim de UE. Daca noi nu suntem in stare intre noi sa ne tinem de cuvânt, ce pretentii sa mai aiba altii de la noi?