Fomisti si saraci

11 Iunie 2008

Din patru in patru ani apare posibilitatea sa schimbam ceva. Unii o facem. Altii nu. Cei din urma fie au dus-o bine pe “stil vechi”, fie sunt fomisti. In categoria a doua se incadreaza puzderia de români care voteaza pe cineva pentru un mic si o bere, pentru 2 gaini de la o ferma din Sascut, pentru o patura si o plapuma prin zona Odobestiului, pentru un kil de ulei cam prin toata tara, pentru câtiva caltabosi (ce-i drept astia sunt buni de spaga). Halal cultura electorala. Halal instincte. Ca si instinctual daca o iei, iti dai seama ca pomana electorala te tine o zi, doua, o s’tamâna, dar niciodata patru ani. Asa cum patru ani nu tine nici cu nostalgie si imaginatia. Ca mai sunt unii care voteaza in functie de nostalgie si imaginatie, ca de rezultate in cazul alesilor lor nici nu poate fi vorba. Culmea. Unii spun ca voteaza cu stomacul. Dar de unde stomac, daca iei in calcul ca pomana electorala nu tine de foame patru ani? Altii spun ca iau si de la unul, iau si de la altul, dar voteaza cum vor ei. Ceea ce nu constientizeaza este ca ei poate au puterea sa discearna in acest mod, insa sunt altii care vor vota cu cel de face pomana. Iar vina e a celor dintâi ca prolifereaza obiceiul si nu il condamna si infiereaza atunci când se izbesc de el. Candidatul cu pomana are numai de câstigat. Mai mult are de pierdut cel care o face. Ca daca a facut in anii de mandat, dar s-a ferit sa o faca in campanie, românul va uita ca i s-a facut, iar daca i s-a facut si in campanie va declara ca numai in campanie i s-a facut. Si uite-asa, din patru in patru ani. Demonstam ca suntem si mai fomisti si devenim si mai saraci.