Marea Britanie organizeaza cursuri de prefectionare pentru asistentele medicale. Ideea pregatiri cadrelor medicale cu studii medii este unica in Europa, mai ales ca obiectivele didactice vizeaza formarea unor deprinderi de comunicare inteligenta pentru relationarea cu pacientii. Participantele la forma de educatie primesc indicatii in legatura cu incurajarea bolnavilor prin zâmbete, de a nu-si dezvalui problemele personale decât in pauze, mai mult de a invata sa respecte promisiunile facute, cum ar fi revenirea in saloane in cinci sau zece minute, realitati care sunt si se recunosc in mediul aistentei medicale mondiale. Sunt curios daca la cursuri se primesc eleve si din alte tari? Daca nu, cel putin pentru cei care citesc despre invoatiile in domeniul medical, ar putea fi un stimul pentru strategiile invatamântului de profil. Am convingerea ca investitiile nu vor fi atât de mari incât sa fie primele argumente pentru a nu da curs initiativei. Ne plângem ca suntem deficitari la capitolul sanatate publica si asistenta medicala. O prima imagine cu semn minus aici este creata de catre asistenta medicala. Cum? Prin comunicarea ineficienta, prin superficialitate profesionala, prin conditionarea actului de asistenta. Sigur, ma refer in general. Nu ca mi-ar lipsi exemple, dar, deocamdata, las urme pentru dezvoltarea primelor perceptii. Poate ca multi dintre cititori imi vor da dreptate. Vor fi si ceilalti care spun ca exagerez. Important este sa apara actiuni. Care sa aiba un final de normalitate civica. Nimeni nu are dreptul sa-i spuna semenului ca nu merita sa traiasca. Mai mult, oamenii in halatele de culorea puritatii r trebui sa fie primii care aplica adgiul. Din curiozitate, intreb ceva. Daca ar fi sa mearga in Marea Britanie câteva cursante din Bacau, oare câte ar promova testele, dar nu pe cele de lingvistica. Doar pe cele profesionale? Poate ca vi s-ar parea ciudata intrebarea mea. Si veti gândi ca nici macar scoli pentru zâmbete nu pot fi absolvite de catre cei care au asa ceva in fisa postului?