Zece e pentru Dumnezeu, iar frustratii sunt la voia intâmplarii
14 Iunie 2008
S-a terminat anul scolar. Au fost incheiate si mediile. Unele dupa criterii bine stabilite. Altele dupa bunul plac al dascalilor. Dovada a frustrarii unor dascali stau chiar mediile mici din carnetele unor elevi foarte buni. Explicatia profesorilor? “Zece e pentru Dumnezeu, noua e pentru profesori, opt e pentru olimpici!” Mediocri in demersurile lor, acesti dascali nu pricep un lucru. Dumnezeu stie toata materia, deci primeste zece fara doar si poate. Profesorii cunosc materia prevazuta de programa destinata lor, asa ca… merita zece. Olimpicii stiu materia prevazuta pentru astfel de concursuri, dar pe lânga acest lucru cunosc si materia ceruta de programa scolara pentru nivelul lor. In concluzie merita si ei zece. Elevii simpli insa, culmea, cunosc materia ceruta de programa scolara, insa, dupa parearea unor dascali nu merita zece. Ciudata logica. O abordare care vine in contextul in care media din timpul anilor de studiu conteaza ca pondere la admiterea in institutiilor superioare de invatamânt. Explicatia o da un psiholog. Totul izvoraste dintr-o simpla frustrare. Nu toti profesorii pun notele dupa programa lui Dumnezeu. Doar cei care, mediocri fiind, de-a lungul anilor nu au vazut cum arata un zece in catalog. Daca ar veni Grigore Gheba si ar pune noua sustinând ca un elev nu merita mai mult, i-am da crezare, insa aceste jocuri ale frustarii sunt practicate de profesorii care in viata lor nu s-au remarcat. S-au remarcat poate doar luând spaga pentru a primi in liceul lor copiii unor stabi sau care fac pregatiri si ofera pe tava in cadrul acestora subiectele urmatoarelor lucrari de control. Culmea e ca nimeni nu spune nimic. Prefera sa cotizeze. Este cunoscut faptul ca românul e ca râma. Oriunde l-ai pune, reuseste sa se strecoare si sa ajunga unde vrea. Poate pentru ca se aseamana atât de mult cu râma este deficitar de coloana vertebrala.
Catalin StanoiuAi ceva de spus?
