Ziua Inaltarii si Ziua Eroilor la Comanesti
6 Iunie 2008
In Ziua Inaltarii, noi sarbatorim si Ziua Eroilor, când ne amintim de toti cei stiuti si nestiuti care s-au jertfit pentru independenta si unitatea tarii, pentru adevar si dreptate, pentru credinta strabuna. Ca sarbatoare nationala a fost instituita prin legea data la 24 august 1920 de regele Ferdinand I, prin care se stabilea ca, anual, ziua de inaltare a Domnului sa fie si ziua comemorarii eroilor. Semnificativ, aceasta zi nu a mai fost sarbatorita in anii regimului totalitar si reluarea traditiei o datoram jertfei celor cazuti in decembrie 1989. Prin jertfelnicia lor, eroii si martirii au aparat dreptul poporului nostru la o istorie demna in istoria popoarelor lumii. Inaltare a sufletului, recunostinta noastra este un semn ca inca putem gasi puterea de a trece dincolo de efemera unitate a intereselor spre a ne regasi pe noi insine in unitatea sfânta a credintei crestin ortodoxe, atât de prielnica afirmarii libere a identitatii fiecarui om si fiecarui popor.
In Comanesti, in timpul primului razboi mondial, armatele româna si rusa au organizat o dârza rezistenta in fata trupelor inamice care incercau sa patrunda in Moldova prin Valea Trotusului. In urma luptelor au cazut foarte multi ostasi din ambele tabere beligerante. Dupa incetarea ostilitatilor, prin grija oficialitatilor locale din aceea perioada, osemintele ostasilor au fost adunate cu grija si reinhumate cu ceremonial religios intr-un cimitir al tuturor eroilor, inaugurat oficial cu ocazia Zilei de Inaltare a Domnului in anul 1933, cimitir unic in România si in Europa de Est. Cu prilejul implinirii a 75 de ani de la inaugurarea acestui cimitir, ieri a fost organizat un ceremonial religios si militar menit sa cinsteasca memoria tuturor eroilor inhumati aici. La acest eveniment comemorativ vor participa reprezentantii ambasadelor: Austriei, Germaniei, Rusiei si Ungariei, tari care au eroi inhumati in cimitirul din orasul nostru. Comemorarea nu a fost lipsita de oaspeti de elita. Au venit reprezentanti ai Ministerului Apararii, fanfara militara a Garnizoanei Focsani, Garda de Onoare a Garnizoanei Bacau, formata din 100 de militari, reprezentantii institutiilor publice locale si judetene, societati comerciale, cetateni de onoare ai orasului Comanesti, veterani de razboi, elevi. In fata cimitirului au fost arborate steagurile Uniunii Europene, României, Germaniei, Austriei, Ungariei si Rusiei.
Invierea
Dupa inviere, timp de 40 de zile, Iisus Hristos s-a aratat ucenicilor, incredintându-i de realitatea biruintei Sale asupra mortii si deschizându-le ochii mintii spre intelegerea tuturor celor scrise in paginile Scripturii, caci, scrie Sf. Ap. Pavel, daca Hristos nu a inviat, ar fi zadarnica propovaduirea si la fel credinta noastra. De aceea l-a intarit pe apostolul Toma in credinta, l-a repus pe Petru intre apostoli si i-a trimis sa predice Evanghelia. La implinirea acestor zile, Iisus s-a aratat din nou ucenicilor in Ierusalim, au urcat impreuna pe Muntele Maslinilor si, ajunsi pe vârf, “ridicându-si mâinile, i-a binecuvântat si pe când ii binecuvânta, S-a departat de la ei si S-a inaltat la cer”. Se adevereau cuvintele rostite inainte de Rastignire: “Iesit am de la Tatal si am venit pe lume, iar acum las lumea si ma intorc la Tatal”. Cu aceasta taina a Luminii, timpul se redeschide spre vesnicie, Adevarul devine Calea pe care se face Viata. Timpul devine, cum spunea Parintele Staniloae, “posibilitatea cresterii noastre in Dumnezeu”. Luând chipul omului la Nasterea Sa, Hristos l-a purificat prin jertfa Rastignirii pe cruce si, dupa inviere, il inalta, unindu-ne, in lumina iubitoare a lui Dumnezeu. Evanghelistul Luca spune ca ucenicii, “inchinându-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare”.
Inaltarea Domnului nu este o departare in spatiu, o despartire, e o iesire din lumea cea vazuta in aceea nevazuta a slavei dumnezeiesti, pe care Hristos a avut-o dintru inceputuri. S-a inaltat ca sa trimita ucenicilor si noua Duhul Sfânt spre a deveni impreuna lucratori ai mântuirii. De aceea iubirea este, sau s-ar cuveni sa fie, semnul de recunoastere a celor ce ne numim crestini. “Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii”. Oare câti dintre noi ne regasim in aceasta stare de a fi, dincolo de mult prea zgomotoasa inflatie de cuvinte ce-si pierd puterea de rodire in fapte bune pe masura rostirii lor? Puterea ne vine din rugaciune: Iisuse, Cel ce te inalti la cer, inalta si sufletele noastre, ca mai presus de toate sa te iubim pe Tine cum Tu ne-ai iubit pe noi. Si nu-L putem iubi pe Dumnezeu fara sa ne iubim semenul si cel care isi iubeste aproapele il iubeste pe Dumnezeu. Din Faptele Apostolilor aflam ca pe când Hristos se inalta la cer, doi barbati imbracati in alb le-au zis: “Acest Iisus care s-a inaltat de la voi la cer astfel va veni, precum L-ati vazut mergând la cer”.
Ai ceva de spus?
