Arheologia memoriei
24 Iul 2008 | de Dan Caldararu | Categorie: Editorial
Desi credeam ca asteptarea in fata ghiseului de bilete va fi din nou un dialog cu mine insumi, totusi, s-a dovedit ca nu am avut dreptate. Cetateanul din fata mea ii povestea unui cunoscut, probabil, despre ce i s-a intâmplat in februarie 2007 la Gaesti. Cica, acolo, pe un perete in dreapta usii de la intrarea in primarie, a vazut lipita steaua lui David. Povestitorul a inceput sa-si faca ritualul crucii si sa se intrebe ce mai are de vazut pe pamântul României.
Ascultatorul, om pasnic dupa gesturi si dupa armonia costumatiei, a gasit inspiratia sa i se adreseze celui cazut in labirintul confuziei cu o intrebare de bun-simt. Cine era autorul cu gust inestetic si ce formatiune politica reprezenta. Naratorul nu a fost in masura sa ofere un raspuns, dar a presupus ca este un simpatizant de-al lui Mihai viteazu, cu drepturile de autor achitate la zi. Se vede repede ca omul are o boala ce incepe cu aceleasi grupuri de litere care sunt pentru numele unei frumoase mânuitoare de sabii (Xena). Bacauanul cu cerfiticat original inregistrat la câtiva kilometri de judet, asa s-a recomandat, nu stia nici macar o propozitie despre istoria descendentilor lui David. Mai mult, in democratie, optiunile pentru cultura si religie nu se discuta. Ideea pozitionarii unui simbol ce stârneste o arheologie a memoriei poate fi stopata, printr-un act juridic, dar numai daca se modeleaza pe propaganda de tip antiromâneasca. Nici macar zvastica nu inseamna mare lucru, daca nu se continua actiunea de defaimare a natiunii. Eu nu am vazut un pericol in ceea ce s-a intâmplat acolo. Consider ca ne-am fi deranjat, daca primarul de acolo ar fi elogiat poporul evreu, l-ar fi ignorat pe cel român si i-ar fi instigat pe simpatizanti sa-i urmeze pilda.
Nu am nicio preferinta pentru cultul mozaic sau derivatele lui. Dar nu mi se pr amuzante comentariile dramatizate, fara sa fie trecute prin de ce-ul interior. Am avut senzatia ca omul de dinaintea mea lecturase cândva o carte. Se chema “Evreul stereotip”, aparuta la editura eminescu, in anul 1996, unde autoarea Viorica S. Constantinescu sustinea: “Evreii au planul lor ascuns sa domine lumea dupa cum o vor fi distrus. Comunismul este tot opera lor. Traiesc cum vor si bine.” Daca deschidem o tabara de arheologie a memoriei, cum vom interpreta probele?


