Asterisc / Canalul
8 Iulie 2008
In mai 1989 am facut parte dintr-un grup de ziaristi care a vizitat Canalul Bucuresti - Dunare. Chiar din portul 30 decembrie - din Bucuresti - pâna la Oltenita. A fost o zi deosebita. Ceea ce am vazut, ceea ce ni s-a spus, inaripau chiar si cele mai pesimiste spirite. Desi parea un vis megaloman, Canalul era, in fapt, o realitate. Incepuse sa fie construit in 1986, iar atunci, la momentul vizitei noastre, se vorbea de inca cel mult un an de zile pâna când primul vapor venit din Marea Neagra avea sa acosteze in Bucuresti. Asa ca, in acest scop, fusese mobilizata o mare parte a Armatei, in afara constructorilor “civili”. De fapt, asta si “izbea” ochiul; militari - de la generali la soldati - si multe, multe masini grele ale armatei. Un furnicar in cel mai bun sens al cuvântului, muncind fara odihna. Pe atunci, armata era antrenata in constructia unor obiective de mare anvergura - inclusiv la Casa poporului -, soldatii nu erau trimisi sa moara prin Irak ori Afganistan… Mai vazusem asa ceva, prin 1960, la constructia Hidrocentralei din Bicaz… Dar, tot tumultul acesta a fost intrerupt, brusc, de revolutia din 1989. Lucrarile au stagnat si ceea ce se construise a intrat sub incidenta nepasarii si distrugerii. Cum, de altfel, s-a intâmplat si in cazul canalului de irigatii Siret-Baragan si cu foarte multe alte obiective in constructie… Dupa vreo doi, trei ani, presedintele de atunci al tarii a afirmat ca lucrarea nu era necesara, ca era una dintre megalomaniile ceausiste sortite esecului… Si distrugerea s-a accentuat. Când, foarte bine, ar fi fost sa se dea o lege prin care sa se ocroteasca ceea ce se incepuse si, mai ales, ceea ce era spre finalizare… Si iata ca zilele trecute, intreaga noastra presa - scrisa si vizuala - a adus la cunostinta ca Ministerul Transporturilor vrea sa reia constructia Canalului Bucuresti-Dunare, sa finalizeze, de fapt, ceea ce… a mai ramas, scop pentru atingerea caruia e nevoie de cel putin 450 milioane de euro. Asa, deodata, s-a ajuns la concluzia ca aceasta noua cale de ape e chiar un vis frumos si, mai ales, profitabil, caci canalul ar asigura - in afara unei surse uriase pentru irigatii - transportul economic a 20 milioane tone de marfuri pe an. Incât, investitia s-ar amortiza in 14 ani… Care vor fi sursele de finantare? Trei surse, a afirmat domnul Ludovic Orban, ministrul Transporturilor: concesionarea lucrarilor; utilizarea de fonduri europene de dezvoltare; fonduri de la bugetul de stat. Si iata cum, vorbim iar de mintea românului cea de pe urma…
Eugen VermanAi ceva de spus?
