Stiu ca relatarea unei intâmplari de genul celeia de mai jos are influienta cât o picatura de apa in ocean. Ba, poate, picatura aceea se cunoaste, totusi, in imensitatea apelor, pe când ceea ce va voi povesti eu acum nici macar nu va fi luat in seama… Asadar, duminica dimineata mi-am zis sa cumpar un kilogram de piersici, ca tot e duminica si merit eu si nevasta-mea sa ne “respectam” cu un astfel de fruct. Cum kilogramul costa 3,50 lei, i-am dat fetei care vindea piersici 4 lei si i-am zis sa puna de toti banii. Niciodata nu aleg eu marfa. Las vânzatorul sa faca acest lucru, ca doar de aia e el acolo. Asa si de data asta… Le pune pe cântar, le ia si le introduce intr-o punga de plastic si, asa, ajung cu ele acasa. Când le scot sa le asez in vas, constat, cu stupoare, desigur, ca doar patru din fructele acelea era bune, ca sa zic asa, restul fiind stricate, dar stricate in asa fel incât nici n-as fi avut de unde sa gust o bucatica. M-am intors imediat - nu trecusera zece minute de la momentul cumpararii - având in punga fructele stricate si m-am oprit direct la vânzatoarea care mi le daduse. Regret si acum inspiratia de a ma intoarce. Si n-am facut acest lucru cu gând de… rafuiala. Pur si simplu s-o fac sa roseasca… Numai ca am rosit eu pâna la urma, incât n-am stiu cum sa plec mai repede sa nu fiu luat la ciomageala de neamul comersantilor respectivi. Mai intâi mi-a spus ca nu le-am cumparat de la ea. Apoi, vazându-mi uluiala pe fata, a tipat la mine sa “dispar, imediat, din fata ei…”. Dupa care au sarit cu gura toate vânzatoarele si toti negustorii aceia care-si exercita “profesia” in sectorul de fructe “românesti”, citrice, cartofi etc din piata mare a Bacaului nostru. Pagubit si umiliat am disparut asa cum mi-a poruncit bruneta de la taraba. Totusi, am ajuns la cea mai inteleapta concluzie la care as fi putut ajunge : n-o sa mai cumpar cât oi trai produse din acest sector unde domina negustori din…rasa respectiva.