Probabil v-ati putut imagina multe grozavii, dar faptul ca in Bacaul secolului XIV-XV ar fi stat membrii unor “servicii secrete”, din acea perioada, nu v-a trecut prin minte.
Totul pleaca de la prima mentiune a orasului nostru in hrisoavele vremii, asa cum o evoca istoricul Eugen Sendrea in lucrarea sa “Istoria municipiului Bacau”. Prima atestare documentara sigura ar fi in perioada domniei lui Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408. Acum, insa, exista cercetari care dau ca posibil actul de nastere al localitatii intre anii 1391-1432, chiar in timpul domniei lui Petru I Musat. Care putea fi fata Bacaului la acea data? Nu putem sti cu precizie, insa cunoastem o alta informatie interesanta, care ne spune ca in jurul anului 1400, in Bacau s-ar fi aflat o parte a Cavalerilor Ioaniti, numiti mai târziu Cavalerii de Malta. Aceasta realitate istorica ne este confirmata de o scrisoare trimisa aici, in Civitas Bachovien, de insusi Papa Bonifaciu II. In aceasta perioada Bacaul, “ca oras de margine, cu vama, functionari, judecatori, calatori, negustori, s-a ridicat mai repede decât celelalte orase” (Gr. Tabacaru)
Mai mult, Tabacaru crede ca in perioada domniei lui Alexandru cel Bun, Bacaul a fost resedinta domneasca. Exista, in plus, presupunerea potrivit careia in partea de sud a orasului ar fi existat un palat domnesc, distrus in 1467 de Mateias Corvin, care in drumul sau spre Baia, a dat foc oraselor Bacau si Roman. Urme ale unei astfel de zidarii s-au pastrat pâna astazi in acea zona a orasului.
Un alt argument pentru sustinerea statutului de resedinta domneasca a urbei noastre il reprezinta dania data de Alexandru cel Bun pentru construirea manastirii Bistrita, zidita de el, cu veniturile vamii dar si cu stapânirea a trei sate.
Sapaturile arheologice, incepute in anul 1966 si care au continuat pâna in 1990, au dezvaluit cercetatorilor bacauani o adevarata comoara istorica, de la fundatii de biserici vechi, de la sfârsit de secol XIV, la fragmente ceramice identice cu cele gasite la Curtea Domneasca, ajungându-se pâna la dezvelirea de locuinte si cuptoare (sec. XIV-XV), cu un inventar de invidiat: vârfuri de sageti, unelte mestesugaresti, cutite, catarame si chiar monezi batute la curtile voievozilor Moldovei.