Dai bani, iei licenta
15 Iulie 2008
Nici nu apuca bine studentul român sa se dezmeticeasca din vâltoarea in care-l arunca noua viata universitara, ca se si trezeste gândindu-se la examenul de licenta si la ce presupune el. Odata cu aceste gânduri apare inevitabil problema banilor. Care sunt costurile? Cu cât timp inainte ar trebui sa inceapa pregatirea pentru aceste cheltuieli? Ce alte elemente neprevazute pot aparea, care sa oblige la un efort financiar mai mare decât cel prognozat? Cu aceste intrebari si multele asemanatoare lor, studentul si parintele de student român incep inarmarea pentru marea batalie cu licenta. Cine iese invingator? In mod sigur profesorii-autori de volume asa-zis “indispensabile” pentru fiecare student in parte, librariile si bineinteles firmele care se ocupa, printre altele, cu indosarieri.
Unii strâng bani pentru concedii in strainatate, altii pentru mâncare si bautura, cei mai multi, insa, nu apuca sa strânga bani pentru nimic (eventual doar pentru achitarea unor datorii prin crearea altora noi), in acest context studentul oricarei universitata din aceasta tara are o grija. Alcatuirea, din timp, a unui fond care sa-i inlesneasca pregatirea pentru examenul de licenta. Sunt aceste eforturi in zadar? Multi studenti spun ca da, altii poate ceva mai norocosi sau mai inspirati in ceea ce priveste investitiile facute, sustin contrariul.
100-120 de lei, costurile unei licente pentru majoritatea studentilor
Pentru o apropiere corecta de problema am vorbit cu un numar de studenti, de la universitati diferite, intrebându-i care sunt costurile pe care le presupune o licenta. Cu unele mici exceptii, raspunsurile nu au fost foarte diferite, majoritatea punând accent pe lipsa de utilitate a multor cheltuieli. “In primul rând am sa pun cei 210 lei pentru abonamentul unei biblioteci online, dupa care 40 de lei copiile xerox, 30 lei tus pentru imprimanta, 40 de lei legatul licentei si, bineinteles, 400 de lei dati pe carti bune de facut focul cu ele”, ne spune Andreea Iosub, una dintre studentele Facultatii de Litere ale Universitatii Bacau, aflata in aceasta situatie.
O alta studenta, de aceasta data la Arte Plastice, Anca Cernovschi ne declara urmatoarele: “as putea spune ca la Arte e altceva decât in alte parti. O suma destul de mare a fost cheltuita pentru materiale, care nu sunt deloc putine si, in niciun caz, ieftine. In general, preturile difera in functie de sectie. La acestea se adauga printurile, dosarul cu documentatia, e destul si acela, depinde de ce anume vrei sa faci, astfel incât, o suma exacta nu as putea sa dau, oricum am cheltuit mult, iar costurile pentru fetele de la Moda au fost chiar mai ridicate, una peste alta, am fost obligata sa scap de vreo 100-120 de lei, pe putin.”
Pe de alta parte, discutând cu un student la inginerie, acesta nu avut sa-mi spuna prea multe. Fie sunt mai pragmatici, fie, si acum glumim putin, facultatea pe care o urmeaza ii initiaza si intr-un alt fel de inginerii, de tip financiar. Cert este ca, cel putin potrivit declaratiei lui, cheltuielile nu au creat niciun fel de disconfort. “Banii cheltuiti efectiv nu au depasit 100 de RON, asta insemnând 2 tomuri de hârtie, incarcarea cartusului pentru imprimanta, indosariat normal si un desen pe calculator. Sigur, aici se poate adauga si taxa de licenta, care este aproximativ 400 de RON, asta daca esti student la cu taxa.”
Concluzie
Indiferent ca esti student la un centru universitar mic sau mare, la cu taxa sau fara taxa, indiferent de specializarea pe care ai ales-o si de eforturile pe care le faci pentru a te descurca, licenta ramâne un joc formal, specific economiei de piata in care traim. Dai bani, iei licenta, acesta-i protocolul. Asta, atunci când licenta ramâne o afacere personala si nu o responsabilitate pasata contra cost, caz in care situatie se schimba, nedevenind neaparat mai complicata, ea devine cu siguranta mai costisitoare.
Ovidiu CapataAi ceva de spus?
