DGASPC Bacau a devenit ultima speranta pentru cei cu nevoi speciale
10 Iul 2008 | de Corina Nanu | Categorie: Reportaj
In ultima perioada, cazurile in care este nevoie de interventia asistentilor Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Bacau s-au inmultit considerabil. Numai in ultimele zile, a fost necesara prezenta reprezentantilor DGASPC la o serie de cazuri in care erau implicate persoane cu handicap, aflate in evidenta institutiei. Fie ca a fost nevoie de reintegrare, fie ca a fost nevoie de internare in regim de urgenta, specialisii DGASPC Bacau au gasit solutiile optime pentru fiecare caz in parte. “Am incercat sa rezolvam fiecare caz asa cum era mai bine pentru fiecare persoana in parte. Ne dorim ca rezultatele eforturilor noastre sa fie cele mai bune, iar cei pe care i-am ajutat sa se simta foarte bine”, a spus Luciana Sofrone, asistent in cadrul Serviciului de Tip Rezidential.
A primit o sansa la reintegrare
S.I. este una dintre persoanele cu handicap aflate in grija DGASPC Bacau. Inca de la nastere a fost internat in Centrul Rezidential pentru Copii din Ungureni, iar din 2002 in Centrul Rezidential pentru Adulti, astfel ca inca de mic a umblat prin diverse centre menite sa il ajute si sa il indrume. In cele din urma a fost transferat la Centrul de Integrare si Terapie Ocupationala (C.I.T.O.) Parincea unde si-a intâlnit familia care l-a adoptat. S.I. are 27 de ani si sufera de oligofrenie fiind si nevazator cu restant, adica in timp, isi va pierde vederea definitiv. “Acesta a intâlnit o familie din Moinesti care l-a placut si care si-a asumat responsabilitatea de a avea grija de el. L-au angajat la firma proprie, i-au construit propria lui camera. Familia este compusa din sot, sotie si doi copii. S.I. este cel mai nou membru al familiei, situatia lui fiind monitorizata o data la trei luni de catre institutia noastra”, a declarat Luciana Sofrone.
A ajuns in spital, desi are familie
B.M. are o poveste impresionanta. Acesta are handicap de gradul 1 si este suferind de dementa. Pâna in prezent s-a aflat in grija fiicei sale care insa s-a imbolnavit de cancer. Datorita faptului ca tatal sau este imobilizat la pat, a decis ca este mai bine ca acesta sa fie internat in spital unde va putea primi ingrijirea de care are nevoie. Apelul la DGASPC a venit si ca urmare a faptului ca femeia, vaduva, are in ingrijire doi copii. “Am luat la cunostinta situatia lui B.M. si am dispus internarea in regim de urgenta a acestuia la jumatatea anului 2007. O perioada acesta a beneficiat de ingrijiri la domiciliu, acest lucru fiind posibil cu ajutorul Fundatiei de Sprijin Comunitar Bacau cu care noi avem colaborari de câtiva ani incoace. Insa in momentul in care ni s-a cerut ajutorul ca urmare a situatiei disperate in care se afla fiica dânsului, am hotarât ca este mai bine pentru toti ca B.M. sa fie internat intr-o unitate spitaliceasca”, a precizat Luciana Sofrone.
Un caz aparte in activitatea DGASPC il reprezinta cel al lui G. I. Acesta a fost internat in urma cu zece ani in Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihica Bacau (CRRN) Bacau, impreuna cu fratele sau, ambii suferind de schizofrenie paranoica cronicizata. In ciuda bolii sale acesta s-a casatorit si are doi copii. Desi initial l-a parasit, sotia sa a decis sa devina curatorul sau, acest lucru presupunând ca ei sa ii revina dreptul de a-i administra bunurile si de a lua decizii in locul sau. O masura aparent buna, doar ca intre timp cei de la DGASPC Bacau au primit o cerere de la bunicii copiilor, conform careia si mama lor sufera de schizofrenie, ceea ce o face incapabila sa isi ingrijeasca copiii si fostul sot. Problemele familiei nu s-au oprit aici. Deoarece s-a presupus, conform diagnosticului, ca are discernamânt, pacientul a decis sa isi continue tratamentul acasa, unde s-a mutat cu fosta sotie si cei doi copii. Vazându-se departe de reguli si spitale, acesta nu a respectat tratamentul, refuzând sa isi ia pastilele, astfel ca a devenit violent. Acesta si-a obligat fiica in vârsta de doar 11 ani la perversiuni sexuale, a dus-o chiar pe bloc unde dorea sa o lase pe aceasta sa “vorbeasca cu Dumnezeu”. Vecinii au reclamat cele intâmplate si astfel copiii au ajuns in grija buncii din partea mamei. “Am reusit, dupa indelungi discutii cu pacientul, sa il convingem sa se intoarca de buna voie in centru. Am inceput demersurile pentru a-i numi un nou curator, un bunic din partea mamei. Totodata dorim sa obtinem un certificat medical care sa ateste faptul ca nu are discernamânt. Intr-o sapamâna vom avea toate actele necesare acestui demers” a spus Luciana Sofrone.


