Informatia Bacaului iti (re)cunoaste orasul / O geisha de mahala…
28 Iulie 2008
Bacaul de dupa primul razboi mondial a cunoscut o tulburatoare poveste de iubire. Iubire de oameni, de bani, o iubire fortata, in definitiv, de un destin tragic.
Protagonista, Maria Lazu, nascuta in cocioaba saracacioasa a unui carutas, a ramas in istorie, platind, insa, pretul scump al celebritatii cu o moarte prematura… la 24 de ani. Prea frumoasa pentru binele ei, Maria va atrage, inca de la o vârsta frageda, privirile multor barbati. Toate acestea dublate de contextul indecis de dupa razboi si lipsurile unei vieti mizere fac din frumusetea aecestei fete o moneda de schimb. Astfel, “frumoasa fata de mahala”, cum o numea Bacovia intr-un poem ce i-a fost dedicat acesteia, se va ofili treptat, murind in cele din urma de oftica, la o vârsta la care altii abia incep sa cunoasca viata.
Desi la inceput este vazuta in compania oamenilor respectati ai vietii bacauane, cu trecerea timpului si concurenta unor intâmplari nefavorabile, Maria Lazu ajunge sa se “ofere pe 5 lei sub podul de la Bistrita”, soldatilor ori muncitorilor cu ziua. Mai mult, se apuca de bautura, vânzându-se adeseori “pe un rachiu”.
In urma unei ploi reci, “care o uda pâna la piele” si, probabil, extrem de slabita, va contacta o raceala, care-i va aduce sfârsitul, la foarte scurt timp, pe 26 aprilie 1924.
Incheiem cu ultimele rânduri din poemul dedicat Mariei Lazu de catre George Bacovia: “E Pasti acum, si mahalaua e plina de soare, de coji de oua rosii si farmituri de cozonac, si tremura de cântece de harmonie si de râsul ascutit al copiilor si al fetelor pudrate.
Tu unde esti, Marie, frumoasa fata de mahala?..” (G. Bacovia, De Pasti)
Ai ceva de spus?
