La mijlocul secolului XIX, locul aparatului de fotografiat digital era luat de “un obiect negru, aratând ca o cutie ce avea intr-o parte o teava astupata la capat cu un capac”. Acesta era dagherotipul, iar cel care l-a facut cunoscut bacauanilor a fost Carol Popp de Szathmary. Szathmary, inzestrat cu un mare talent de pictor, s-a nascut intr-o familie de mici nobili maghiari, originari din comuna Peterfaja, care isi adaugasera numelui, patronimicul Popp (preot).
Iata cum ne descrie istoricul Eugen Sendrea momentul primei imortalizari a Bacaului: “In 1866, Szathmary era in trecere prin Bacau. Cobori din careta, asteptând schimbarea cailor. N-are astâmpar si porneste prin oras. Pe atunci, Bacaul era inca departe de o asezare oraseneasca. Lumea insa se resimtea dupa holera din 1865. N-ar fi vrut sa plece fara o fotografie din Bacau. Paru cam dezamagit când zari o taranca frumos si curat imbracata intr-un minunat costum national. Nu sta pe gânduri si-si scoate din careta aparatul. Ruga pe tânara taranca sa-i pozeze. Avea sa fie prima fotografie facuta la Bacau si a unei bacauance.”
Cu timpul arta fotografica va cunoaste serioase imbunatatiri. “Cutia neagra” va fi inlocuita de noua inventie a lui Petzrol Jozsef, “aparatul cu lentila”. Astfel, pe lânga reducerea duratei de expunere, se pregatea mai intâi o negativa care mai apoi se putea multiplica in câte exemplare se dorea.
Mai mult, in centrul Bacaului incep sa apara ateliere precum “Goldenberg” sau “Julietta”, in timp ce in gradinile publice apar, inca din anii ‘70, pozele facute la minut.