Incepând cu numarul urmator, Informatia Bacaului va oferi cititorilor sai o rubrica dedicata aniversarii celor 600 de ani de la prima atestare documentara a judetului Bacau. Pe fondul unei nepasari crunte a institutiilor de cultura bacauane, despre care vom mai vorbi cu alte ocazii, cotidianul nostru doreste sa ia atitudine si sa avertizeze in legatura cu gestionarea mai mult decât defectuoasa si, in unele locuri, chiar lipsa unei gestionari a valorilor municipiului Bacau.
Este primul demers de acest fel al unui cotidian local, iar printre multele surprize pregatite se vor numara si câteva fotografii de exceptie cu Strada Mare a Bacaului-vechi, fotografii nepublicate pâna in prezent, care vor oferi bacauanilor sansa de a reface, in parte, atmosfera Bacaului de demult.
Bacaul, ca istorie, incita de la geneza sa si pâna aproape de zilele noastre. Cu o pozitie favorabila, la confluenta dintre doua râuri (Bistrita si Siretul) ce atrage comercianti lipoveni, hotniceni, ungureni, ba chiar o colonie de evrei, Bacaul este invaluit de legenda chiar si in ceea ce-i priveste originea numelui, pus pe seama termenului maghiar bako, ipoteza sustinuta si de Iorgu Iordan: bako - calau, natâng, neghiob.
In 1816, orasul era localizat in partea centrala a terasei Bacau, având o structura rasfirata, cu o singura grupare liniara - Ulita Mare (mai târziu Strada Mare) - cu orientare nord-sud, in lungul drumului Adjud-Piatra Neamt. Spre vest, limita nu depasea strada Bradului, iar la est avansa pâna la muchia terasei. Prin estul orasului trecea drumul sarii. Radu Costache precizeaza ca, in 1820, portiunea dintre piata veche si Bistrita era pustie, deci, biserica Precista era in afara orasului.
Mai târziu, se extind cartierele de locuinte si, in paralel, unele terenuri câstigate prin reforma agrara sunt amenajate ca spatii verzi - Parcul Cancicov, astfel incât, la 7 decembrie 1929 Bacaul ajunge sa fie declarat municipiu, urmând ca dupa cel de-al doilea razboi mondial, acest municipiu sa intre intr-o noua perioada de transformari urbanistice.
Ceea ce nu se stie, insa, despre Bacau, lucru de care ne vom ocupa in rubrica promisa, sunt o serie de evenimente care, pe cât de anecdotice le putem gasi, pe atât de real le-au trait conlocuitorii nostri din acele vremuri. Bacaul merita si trebuie cunoscut in cele mai fine si mai interesante detalii, iar daca noi bacauanii nu vom catadicsi sa facem acest lucru, daca noi nu suntem capabili sa ne recunoastem si sa ne pretuim valorile, atunci e de prisos sa presupunem ca o vor face altii.