Saritura-sora cu moartea
9 Iulie 2008
„Sfecla teapana, curu’ drept, cracii lipiti. Gata, frate, acu’ dai de dreacuuu!”, tuna instructorul. Cu un nod in gât, „victima” Aurel Nicolae sta cocotat deasupra barajului Vidraru, pe platforma de bungee jumping, a doua ca inaltime din Europa. Omul s-a facut mic, mic si e verde la fata. Jos se casca 166 de metri de hau, iar mai sus, la picioarele lui, copiii, nevasta si restul rubedeniilor il implora s-o lase balta… poate se rupe coarda, poate-i plesneste inima, poate-i ramân creierii pe baraj. Sotia s-a retras doi pasi mai incolo; nu poate sa-si vada barbatul omorându-se in direct. Pe baraj s-au strâns vreo 100 de spectatori. Se fac ultimele pregatiri. „Poti sa sari in doua feluri – ori flexezi bratele, ori le deschizi si zbori asa, drept ca o scândura, musai cu capu-n jos”, ii urla Mihai Mândreanu, instructorul. Când auzi „scândura”, te gândesti la sicriu. „Buhuhu, asta parca e diavol”, se zburleste lumea. Se murmura cuvintele „coliva” si „ficati”.
Inca putin pâna la salt. „Diavolul” urla din nou. „Si sa-ti intre bine la capatâna: nici mort nu atingi coarda si, la recul, capul la cutie, acoperit cu amândoua bratele. La recul o sa fie ca la cutremur, unul mare si doua, trei replici mai mici. Hai, mai in fata pe platforma, pâs, pâs, pâs”. Aurel pare nefiresc de calm. Trebuie sa faca saltul asta tocmai ca sa-si sparga ghinioanele de-o viata. Mai are câteva secunde. Adrenalina creste, nu mai respira nimeni, tânarul intinde bratele, priveste ca sinucigasii, „diavolul” ii urla-n urechi „treeei, doooi, unuu!”…si Aurel sare-n hau, cu capu-n jos. Se tipa in cor – si saritor, si instructor, si nevasta si toata lumea. Rudele si-au acoperit ochii („se face praf, se duce”). „Zboaraaaa… gata, ai scapat!”, racneste Mihai, de pe platforma. Asistenta respira din nou. Tânarul a ajuns jos si se zbate in coarda ca mingea, la vreo 30 de metri de sol. Rudele se reped pe buza barajului, dar, in loc de Aurel, se vede, asa, un gândac minuscul.
100 de euro, ca sa-ti simti toate oasele pârâind
„Am tinut ochii deschisi tot timpul, sa vad cum se apropie pamântul. Mi-am auzit toate oasele pârâind”, zice Aurel, cules de jos de doi jandarmi. A calcat pamântul euforic, ziceai ca e drogat, râd jandarmii. „La recul, senzatia a fost ca mi s-au imprastiat toate organele. E nebuneala aia, când da coarda cu tine si nu mai stii când te urca si când te coboara. Nu mai stii care e cerul. Când am atins din nou pamântul, m-a incercat regretul ca totul s-a terminat.
Mâine o sa fac febra musculara si … cred ca am mai crescut si un centimetru”, spune tânarul. Bungee schimba ceva in tine, dupa salt poti sa darâmi si muntii. Nimic nu te mai sperie. „Mai demult, am mai sarit si de pe platforma de la Râsnov, si de pe macara. Si dupa ultima saritura am reusit sa inchei un contract dificil, pe care mi-l dorisem mult sa-l obtin”, zice. Are motive serioase sa se arunce-n cap: la sapte ani era sa moara inecat, la 22 - sa-l omoare o masina, la 24, l-a târât tramvaiul o suta de metri, la 26, a dat iar masina peste el, iar la 28 s-a hotarât sa se arunce singur de pe macara, de la 45 de metri, tot cu capu-n jos, cu coarda elastica. „Altul la rând!”, numara Mihai. Pustimea face un pas inapoi. Au auzit ei ca in salt „ti se fac ochii ca la melc si-ti da sângele pe nas”. O singura saritura costa 100 de euro. „Nu ca n-as avea curaj, dar prea e scump”, isi cauta unul motiv. „Nu c-as fi sarac, dar luna asta am gazul de platit”, gaseste colegul. „Sigur ca nu mi-e frica, dar astazi bate prea tare vântul… mai e si peretele de beton prea aproape”. Ori: „Sar mâine, ca azi n-am incaltarile potrivite”. Instructorul Mihai ii ingrozeste si mai tare: „Normal sa va fie teama, si mie mi-e si am 52 de ani! Dar pentru asta platesti atâta, ca sa vezi pe dracu-n aer; de aia platforma e asa de aproape de baraj, sa-ti pice chilotii de frica”.
„Pe unul l-a parasit prietena pe baraj, ca n-a avut curaj sa sara”
Apoi se apuca sa pregateasca urmatoarea saritura. „Cam bate vântul. Nu-mi place deloc”. Sta senin sus pe platforma si fredoneaza o romanta, cu haul la picioare. In timp ce desface metri intregi de coarde elastice date prin talc, explica regulile saltului: inainte sa te arunci, semnezi o declaratie pe propria raspundere cum ca nu esti drogat, baut, nebun sau ca ai vreo problema la coloana sau la ochi. Corzile suporta 3000 de kile. Urmezi orbeste instructiunile, fara sa pui una la indoiala. Daca nu, risti sa te faci praf. Femeilor le vine greu sa respecte toate regulile, de aia uneori o si patesc: una s-a tinut de coarda si s-a ales cu palma sfâsiata, de i-au ramas bucatele de muschi pe elastic, pâna la os. Alta a facut la fel si era gata sa o strânga coarda de gât, iar ultimei i-a fost atât de teama sa sara, incât a ramas suspendata in aer, cu o mâna lipita de platforma si cu cealalta de funie. Dar exista si un mic secret bungee, zice Mihai. „Ala ca e musai sa sari la unu”. De când s-a deschis platforma, au sarit zeci de tineri. Unii vin hotarâti sa zboare, dar când se vad legati la picioare, dau inapoi. Cine n-a sarit la unu, nu mai sare niciodata. „Am avut un baiat pe care l-a parasit prietena pe baraj, ca n-a avut curaj sa sara. Inainte sarise ea… Altul a stat o ora jumate pe platforma si tot n-a sarit. Intâi a zis ca sare dupa ce fumeaza. I-am adus tigara baiatului. Dupa aia a cerut apa. Am fugit sa-i aducem si apa, numai sa sara odata. Apoi a zis ca e prea cald, ca bate vântul. La final, cica gata, la ora 6 fix el sare. Când ne-am uitat la ceas, era cinci jumate”. Toata viata, Mihai a facut alpinism utilitar si din ‘99 a adus bungee jumpingul in România. A avut multe meciuri cu autoritatile, ca sa poata deschide instalatia de la Vidraru si cea de la Râsnov, dar acum le cauta cumparatori. Prea e mare responsabilitatea!
Monica IrimiaAi ceva de spus?
