Ti-ai gasit Bacaul…
10 Iul 2008 | de Ovidiu Capata | Categorie: Cultură
E bine cunoscuta expresia “a-si gasi Bacaul”, cu totii o folosim, insa, adevaratul ei sens se pierde in negura timpului. Cum a ajuns numele orasului nostru sa exercite o influenta atât de puternica asupra locuitorilor din acea vreme, astfel incât ea sa se pastreze pâna in zilele noatre, existând chiar si in limbajul nostru curent?
“Ti-ai gasit Bacaul” este echivalent, pentru marea majoritate, cu “a-si gasi moartea”, “a da de necaz”, evenimentele care stau la baza acestei conotatii tinând atât de etimologia numelui, cât si de asezarea geografica a Bacaului. Intrucât, inainte de intemeierea manastirii Bistrita de catre Alexandru cel Bun, in localitatea noastra era o vama, iar originea numelui ar putea veni de la un anume ungur Bako, cu atributia de gâde (calau) este lesne de inteles ca cei mai multi au facut o legatura cu pedeapsa capitala, la care ar fi putut fi supusi contrabandistii ce incercau sa treaca marfa, in mod fraudulos, prin vama din Bacau. Dincolo de acest anacronism, e greu de presupus ca ar fi existat in acea perioada o astfel de sanctiune dura pentru o asemenea practica, iar acest lucru este intarit chiar de Gr. Tabacaru: “De altfel expresia, si-a gasit Bacaul, nu inseamna ca cineva si-a gasit moartea, ca a fost spânzurat sau i s-a taiat capul, ci inseamna ca si-a gasit cineva omul care sa-l puna in loc si sa-l invete minte; a cazut cineva la nevoie din care invata minte, incât n-are a face cu niciun fel de calau.”
Ca aceasta este explicatia corecta, o confirma si cronicarul Costache Radu, fost primar al Bacaului, bun cunoscator al istoriei orasului pe care l-a diriguit. El povesteste, in “Bacaul de la 1850-1900”, ca dupa ce Cuza a fost ales domn al Principatelor, in drumul sau spre Bucuresti, alaiul a trecut prin Bacau. In frunte se afla colonelul N. Pisoschi care, fiind confundat, de catre locuitori, cu Voda, insusi, “a fost purtat pe mâini in oras, cu toate protestele lui”, atunci Voda, auzind ce a patit aghiotantul sau, ar fi spus: “Colonele, ti-ai gasit Bacaul!”
Intr-adevar, Nicolae Pisoschi si-a gasit Bacaul. A detinut mosii langa Bacau. Acolo i s-au nascut cei doi fii, Alexandru si Dimitrie, botezati dupa numele fiilor lui Cuza-Voda cu care a fost foarte bun prieten si pe care l-a urmat in exil. Nicolae Pisoschi s-a casatorit tarziu, la Viena. Avea varsta de circa 60 de ani. La moartea sa ,la 14 martie 1888, fii sai erau inca minori.
Nicolae Pisoschi a dorit sa fie inmormantat alaturi de parintii sai la Manastirea Doamnei langa Botosani. Mentionez faptul ca era nascut in Botosani in anul 1810, fiind cel mai in varsta dintre revolutionarii pasoptisti din Moldova.
Fii sai, cu studii in strainatate, si-au adus si ei aportul la propasirea tarii, Alexandru ca diplomat (a fost directorul politic al Conferintei de pace de la Bucuresti din 1913 cand am castigat Cadrilaterul) iar Dimitrie ca inginer in dezvoltarea transportului feroviar. De mentionat ca ing. D. Pisoschi a facut o importanta donatie de carte pentru Fundatiile Regale Carol I ( ”Boabe de grau” august, 1932 - Al. Tzigara-Samurcas
”Fundatia Universitara Carol I” pag. 202).