23 AUGUST
23 August 2008
<!– /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:”"; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:36.0pt; mso-footer-margin:36.0pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} –>
“Antonescu reprezenta poporul; voi nu reprezentati pe nimeni”.
V. Molotov
Acesta a fost raspunsul inaltului oficial sovietic de la discutiile privind “armistitiul”, intre delegatia româna, condusa de Lucretiu Patrascanu, si cea sovietica, având in frunte pe odiosul Comisar al Poporului V. Molotov. Patrascanu a intrebat pe oficialul sovietic care este motivul pentru care conditiile impuse sunt atât de dure, “când Antonescu avea conditii mai bune” (cu referire la tatonarile diplomatice anterioare). Cu duritatea-i recunoscuta, diplomatul pumnului in masa a dat un raspuns care nu mai lasa loc de nici un comentariu.
Si asa, la 23 august 1944, România intrase in sfera de influenta a Moscovei, inca odata tara noastra fiind abandonata de aliati prin intelegerile secrete de la Ialta. Data de 23 august 1944 avea sa devina in curând ziua nationala a tarii, ziua insurectiei armate iar evenimentele de atunci au fost pur si simplu atribuite comunistilor. Propaganda oficiala de stat a României si-a atribuit pâna si planurile insurectionale iar Majestatea Sa, Regele Mihai I, care a avut un rol esential in aceste evenimente, fusese definitiv scos din cartile de istorie. Nimeni nu a pomenit vreun cuvânt despre adevarata realitate iar pupincuristii vremii, oportunistii inscaunati in functii de catre tancurile sovietice de ocupatie si-au dus pâna la capat, zelosi, menirea de tortionari. Elitele au fost strivite, putini au reusit sa fuga peste hotare, puscariile erau pline de figuri marcante ale vietii politice si economice ale vremii, ocnele si gulagurile, lagarele s-au inmultit peste noapte.
« Viitor luminos tara noastra are »
Regatul a fost abolit in decembrie 1947 iar Mihai I a fost nevoit sa plece in exil. Masele au fost manipulate artistic de catre agitatorii comunisti iar tara prospera de odinioara, care in anii interbelici a avut cea mai mare rata de crestere economica din Europa, devine republica populara. S-a trecut de la economia de piata la una de comanda, planificata, in care toti se faceau ca muncesc iar statul se facea ca ne plateste. Dispare initiativa personala, dispare notiunea de stimulent dar apar notiuni noi : aceea de spaga, coruptie, cult al personalitatii, servilism. Ziua de 23 August devine o zi de preaslavire a viitorului cuplu conducator al României socialiste, Nicolae si Elena Ceausescu iar defilarile in stil sovietic iar mai apoi in stil coreano-chinez au transformat complet negativ imaginea României pe plan mondial. In paranoia sa Ceausescu ordona ca tot ce se realizeaza in tara sa se faca cu forte proprii, prin celebrele replici « Sa facem totu’ » sau « Sa se asimileze, dragi tovarasi si pretini ».
« Mai repede, mai repede, ca va ia mama dracului »
Ziua de 23 august 1984, la 40 de ani distanta de la evenimentele din 1944, va ramâne in amintirea celor care au participat la marea defilare de la Bucuresti, ca o zi neagra. 14.000 de militari au fost adusi din unitatile militare ale diferitelor garnizoane din tara pentru a participa la cea mai mare parada militara care s-a pomenit vreodata in România. Trupele au fost cantonate claie peste gramada la unitatile militare de pe Soseaua Oltenitei si zilnic bateau pas de defilare in colbul câmpului de « murea râma in pamânt la 1 metru ». Caldura devenise una naucitoare, la nivelul solului fiind peste 40 grade Celsius. Masinile de lupta defilau in tancodromul marii unitati, TAB-urile huruiau, era un vacarm de nedescris. Si toate astea, pe un soare arzator, pe o caldura sufocanta, pentru a face pe plac iubitilor conducatori. Politrucii cu grade mici dar de care se fereau pâna si comandantii in vârsta, notau pe carnetele rosii progresele sau insuccesele obtinute de cei care participau la repetitii. Nu era de preferat sa fii chemat la B.O.B. ca sa dai cu subsemnatul, doar era sarcina de partid. Se urla din toti rarunchii, se dadeau comenzi sacadate iar daca nu mergea bine, se lua totul de la inceput spre disperarea racanilor care incepusera sa faca bataturi de la bocanci. Cei care faceau parte din « armele speciale » cum erau rachetistii ori transmisionistii de la Regimentul 85 Transmisiuni Otopeni, de la UM 01829, au avut o viata mai usoara. Ei trebuiau sa defileze cu autostatiile si tehnica de lupta si erau priviti chiorâs de cei de la infanterie care devenisera una cu colbul tancodromului. La repetitiile groazei, cum au fost ele numite, au participat la « blocul sportiv » circa 7.000 de militari in termen, de la cluburile Steaua si Dinamo. Sarcina lor era, imbracati in culorile clubului, sa faca trecerea catre parada « oamenilor muncii ». Un lucru demn de remarcat care scoate in evidenta servilismul si pupincurismul celor de la conducerea armatei de atunci : toti militarii care au defilat la Bucuresti in 23 August 1984 erau militari de ciclul doi si ar fi trebuit sa fie lasati la vatra in luna mai. Insa, printr-un ordin al Ministrului Apararii Nationale de atunci, s-a amânat lasarea la vatra « pâna la noi ordine ». Mai precis pâna pe data de 27 august 1984. Trei luni de chin in plus. Inutil.
Ultima noapte de groaza, o defilare de cosmar
In noaptea de 22/23 august nu s-a dormit. Zeci de platforme tractate de camioane Tatra au adus cele 70 de tancuri care urmau sa se alinieze pe Bulevardul Aviatorilor – Piata Cosmonautilor. Strazile adiacente si accesul pe ele fusese interzis si erau pazite de trupe de securitate. Masinile de lupta au fost coborâte de pe platforme, cu grija, aliniate iar mai apoi a inceput cosmetizarea. Butoaie intregi cu motorina si pacura au fost aduse iar masinile, tehnica au inceput sa fie petrolate ca sa luceasca in soare si sa placa ochiului iubitului conducator. Nu se fuma, nu se mânca ci la lumina proiectoarelor se muncea din greu. La ivirea zorilor totul stralucea de curatenie, nu exista un somoiog de câlti cazut pe jos. Doar un miros puternic de motorina persista in vazduh. Defilarea a fost prevazuta sa inceapa la ora 9.00 iar la ora 8.00, o racheta rosie a anuntat inceputul sfârsitului. Motoarele au fost pornite si ambalate, se faceau manevre bruste pentru a se vedea daca cedeaza vreun bolt de la senile, maistrii militari verificau tehnica. Era un zgomot de nu se auzea om cu om. La ora 9.00, racheta verde cu trei capuri a dat semnalul inceperii paradei militare. Tancurile, camioanele cu trupe care tractau tunuri, TAB-urile, celelalte categorii de arme s-au incolonat si au inceput defilarea in timp ce pe cer zburau elicoptere si avioane militare. Totul a durat 30 minute insa costurile au fost pe masura. Preaslavitul conducator si a sa sotie au fost in principiu multumiti. Dar cei 14.000 de militari in termen care au ramas inca trei luni, pentru a le face poftele Ceausestilor, i-au injurat din suflet. Trei luni de chin pentru 30 de minute de paranoia. Pentru multi dintre ei, majoritatea, a fost cea mai urâta zi din viata lor.
Edi Pascal
Un comentariu la “23 AUGUST”
Ai ceva de spus?
fostii comunisti au ingrosat randurile liberalilor si taranistilor de azi. te apuca rasul nu alta cu genul asta epico-politic.