Adormirea Maicii Domnului, praznuita de ortodocsi si catolici

15 August 2008

Credinciosii ortodocsi si catolici sarbatoresc, vineri, Adormirea Maicii Domnului, marcând, potrivit traditiei crestine, ziua în care Fecioara Maria s-a mutat din viata pamânteasca la cer. În scrierile parintilor, se spune ca Maica Domnului a fost înstiintata de Arhanghelul Gavriil de trecerea ei din aceasta viata la cer, iar Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat ca se va duce la Fiul sau si s-a rugat pe Muntele Maslinilor, iar copacii s-au aplecat în fata ei, spune legenda. Desi Apostolii erau raspânditi în lume pentru a propovadui Evanghelia la toate neamurile, au venit la eveniment, Sfânta Fecioara înstiintându-i asupra a ceea ce avea sa se petreaca. Dupa ce si-a luat ramas bun de la toti cei de fata - noteaza Ioan Damaschin - a urmat momentul în care Domnul Însusi S-a coborât spre a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt, moment ce cunoaste o bogata reprezentare iconografica în Biserica Ortodoxa. Apostolii au luat apoi patul mortuar cu trupul Fecioarei, purtându-l spre mormânt. Traditia mai noteaza ca o multime mare de oameni se adunase acolo, uimiti de chipul adormirii ei si de venirea Apostolilor. Cortegiul s-a îndreptat spre Ghetsimani unde, conform poruncii divine, i se pregatise locul de veci. Aici, traditia cunoaste doua versiuni: dupa una, trupul a stat trei zile în mormânt, dupa care a fost ridicat în chip tainic spre lacasurile ceresti; dupa cealalta, trupul Maicii Domnului a fost rapit la cer chiar din mâinile Apostolilor Petru si Pavel în momentul în care se pregateau sa-l puna în mormânt, în mâinile lor ramânând doar pânza în care era înfasurat. Astazi, doua orase din tari diferite pretind cinstea de a-i gazdui mormântul Maicii Domnului. Este vorba despre Ierusalim si Efes. Traditia Bisericii primare cu privire la momentul adormirii si ridicarii cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria este descris în mai multe apocrife. “Transitus Mariae”, de la începutul secolului al II-lea, spre exemplu, spune ca Maica Domnului a fost înmormântata in Gradina Ghetsimani, în afara zidurilor Ierusalimului, în Valea Iosafat, strabatuta de pârâul Cedron, la indicatia data de Mântuitorul Iisus Hristos lui Petru. Aceeasi informatie este sustinuta si de apocrifa “Faptele Sfântului Apostol Ioan”, scrise de Prohor pe la 160-170, de scrisorile Sfântului Ignatie, din anul 370, scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul catre Titus (363), Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (secolul al V-lea) si “Cartea Prea Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu” a lui Pseudo-Meliton de Sardes (secolul V-VI). Informatiile din apocrife sunt într-un fel sau altul sustinute si de Sfintii Parinti. Astfel, “Martirologiul ierusalimitean”, de la anul 431, mentioneaza locul mormântului Maicii Domnului în Valea Iosafat. Sfantul Epifanie de Salamina spune, de asemenea, în anul 304 ca Ioan a mers singur la Efes. Mai târziu, Sfantul Ioan Damaschin, Sfântul Modest, Sofronie al Ierusalimului, Sfântul Gherman al Constantinopolului, Sfântul Andrei Cretanul, vorbesc despre mormântul Maicii Domnului din Gradina Ghetsimani. Informatiile de mai sus sunt sustinute si de argumente arheologice. În 1972, sapaturile au confirmat ca actualul mormânt de la Ierusalim se afla în spatiul unui cimitir crestin care dateaza din secolul I si ca structurarea lui initiala, în trei camere, corespunde tehnicii folosite în perioada respectiva. Exista însa si o traditie care sustine ca mormântul Maicii Domnului s-ar afla la Efes, pe teritoriul actual al Turciei. Aceasta informatie are ca punct de plecare faptul ca Sfânta Fecioara a fost încredintata de catre Mântuitorul Apostolului Ioan si ca aceasta l-ar fi urmat în Asia Mica, unde ar fi ramas pâna la sfârsitul vietii. În acest sens vorbesc Sfântul Irineu de Lyon, Grigorie de Tours, si istoricii Cornelius, Lapide, Serry Tillemnt, Baillet, Benoit, si chiar Papa Benedict al XIV-lea (1740-1758), care a publicat un edict în acest sens, în care se arata: “Sfântul Ioan si-a îndeplinit minunat misiunea care i s-a încredintat. El a adus-o pe Maria aici, unde ea a parasit fericita lumea si a urcat la cer. Ipoteza are ca argument si identificarea a doua locuinte în zona Bulbul Dagi (Dealul Privighetorii) Panagia Kapulu, Casa Preasfintei Fecioare, si cea a Sfântului Ioan”. Sfintii Parinti nu neaga prezenta Maicii Domnului la Efes, dar o limiteaza la doar câtiva ani, dupa care, simtindu-si sfârsitul, s-ar fi întors la Ierusalim, pentru a vedea înca o data locurile în care a patimit Iisus si pentru a fi înmormântata în apropierea sfântului sau mormânt. Concluzionând, s-ar putea spune ca adevaratul mormânt al Sfintei Fecioare se afla în Gradina Ghetsimani din Ierusalim unde, zilnic, mii de credinciosi îl viziteaza. În sustinerea acestei ipoteze pledeaza si prezenta sfântului sau brâu, tesut chiar de ea din par de camila, dat Apostolului Toma, la Ierusalim, apoi la Constantinopol, unde a fost asezat într-o racla de aur, in biserica pe care Teodosie al II-lea o construise special în cinstea Sfintei Fecioare. Din acest brâu exista astazi un fragment la Manastirea Vatopedu din Muntele Athos si alt fragment la Manastirea Panaghia Soumela din Grecia.