Credinta si libertinaj

29 August 2008

In ideea ca toate simpatiile românilor merg catre Occident, sufletul nostru se imparte intre numeroase contraste. Când treci de hotarele tarii spre adevarata Europa (care, spre est pare ca “se sfârseste la portile” Budapestei) vezi o sumedenie de lucruri diferite… Cladiri minunate, aliniate toate la fel, unele desprinse parca din basme, oameni care arata cum le place sa fie, stimulând acele forte latente ce contribuie la transformarea viselor in realitate. Acestia stiu ca legile sunt respectate in litera lor iar fiecare etapa a vietii este absolut necesara pentru a pasi intr-o noua etapa. “Blestemata” de mentalitate româneasca, pe care oamenii nu vor sa si-o schimbe nici in ruptul capului, iti lasa un gust amar, observându-se la fiecare pas ca in România multe lucruri te fac sa cazi pe spate. Staretul manastirii de pe muntele Ceahlau, Justin Pârvu, mentiona ca “la noi, moneda de schimb pentru viata ramâne tot banul… In tara sa românul nu este platit cât munceste si de asta pleaca unde vede cu ochii iar goana dupa bani, dupa avere a urâtit lumea. Azi oamenii sunt mai timorati, mai obositi si tracasati iar istoria devine imprevizibila”. Aruncând o privire asupra tineretului, staretul Justin Pârvu a marturisit: “Tineretul este intoxicat metodic cu ideea de violenta, fiind distrus cu sensibilitatea sa. Daca nu vom avea grija de viitorul nostru, ne vom cai amar pentru o vreme, pentru ca tineretul este ca o investitie in viitor… Semnele viitorului pot fi citite in comportamentul nostru si al tinerilor de azi. Cu scuze nu repari ceea ce ai stricat din egoism sau din indiferenta. Orice pacat il rascumpara cei care vin dupa, cu sacrificiul lor”. Drept este ca tineretul de azi “are multe ispite” (vorba lui Dan Puric, ce considera recent ca nu toti tinerii “sunt din aluatul cel mai bun”). Tinerii cauta succesul iar uneori cautarea acestuia este “ca si când ar incerca sa striveasca apa in pumni; cu cât strâng mai tare, cu atât ramân cu mai putin” - cum remarca un analist occidental, Wayne W. Deer, care mai nota ca “cei mai multi oameni cauta fericirea in afara lor, ea facând insa parte din tot ceea ce sunt si din felul cum gândeste fiecare”. In România, in care functionarii si slujbasii pot fi cumparati de catre toti (chiar in aceste zile “stranierii”, aflati pentru 2 -3 saptamâni pe locurile de bastina, dau impresia pe oriunde merg ca pot, cu banii lor, lua totul la gramada), multi parinti considera ca “sansa copiilor lor este in Occident”. Intrebarea unora “ce face statul?” ramâne fara raspuns, atunci când “onoarea are rar ce cauta prin politica” (dupa cum se exprima un anonim). Iar monahul - staret de la schitul de pe Ceahlau, rupt din acest popor si care traieste, impletindu-se cu durerile lui, marturisea: “Omul are atâta sfintenie, câta rugaciune are in el!”