Informatia Bacaului iti (re)cunoaste orasul
14 August 2008
Bacaul si mustariile
De la 1 octombrie, Bacaul isi schimba pentru câteva saptamâni aspectul. De la centru si pâna in cartierele marginase rasareau mult asteptatele mustarii. Cum aratau acestea? o improvizatie din pari si scânduri negeluite, pereti din stuf de care se agatau oale de lut, stergare, bostani si felinare. Inauntru, insa, era o adevarata industrie, iar chelnerii, care stiau sa-si faca treaba, te intâmpinau ceremonios, cu adânci plecaciuni. Din ochi iti gaseau o masa. Cât ai clipi iti luau comanda si dipareau la gratar. Acesta era “punctul fierbinte” al mustariei. Aici se frigeau minunile artei culinare românesti. Seul se scurgea peste carbunii aprinsi, invaluind atmosfera cu un miros atragator.
Cel mai vestit “grataragiu”, Ionica, batea cu clestele in marginea gratarului când minunatiile erau gata.
Mai departe, se lua pentru inceput o dezinfectie, adica o tuica de pruna, apoi totul era stins cu “tulburel de la mama lui”, adica direct de la caneaua butoiului, asezat chiar in mijlocul incaperii. In timp ce limba iti era piscata de must, printre mese se infiinta “nea Tanase”, cu vioara dezacordata, cântând gâjâit: “Te cunosc dupa frizura/ Ca n-ai fost o poama buna./ Te cunosc dupa fular/ Ca ai fost mare strengar…”
Veselia era in toi. buna dispozitie cât cuprinde. Uitai de griji, de nevoi, pentru câteva ceasuri. Nici nu stiau când apareau stelele stralucitoare si se cam lasa rece…
Ceva asemanator a mai existat in ultimii ani in Parcul Cancicov, insa foarte departe de atmosfera de voie-buna din alte vremuri. Iata ca ne trezezim si noi intrebând asemeni isoricului E. Sendrea: “unde or fi mustariile de altadata?”
Ai ceva de spus?
