Informatia Bacaului iti (re)cunoaste orasul / Bacaul intre Soseaua Domneasca si ulita mare

15 August 2008

A existat o perioada in istoria Bacaului când nu existau decât doua strazi principale: Soseaua Domneasca, facuta de Voda Mihai Sturdza si ulita mare. In afara de acestea, urbea noastra era compusa din vreo 3, 4 mahalale zise boieresti si negustoresti. Chiar si asa, in conditiile in care intretinerea lor nu necesita prea mult timp si efort din partea autoritatilor locale, starea acestor drumuri era de plâns. “Când ploua, mai cu seama primavara si toamna, nu puteai merge pe ele la pas, iar cei care umblau pe jos aveau cizme cu turetci lungi.”
Iata cum isi aminteste cronicarul Costache Radu realitatea drumurilor bacauane de la mijlocul secolului XIX: “Eram in clasa a III-a primara, pe la 1853 si vroiam sa trec soseaua pe la locul unde se afla astazi libraria domnului Mihai Vasiliu si am ramas in noroiu fara a mai putea merge, pâna ce un om calare, ce trecea p-acolo, m-a luat pe cal, dar ciubotele mi-au ramas in glod.”
Pentru unii glodul de pe drumurile orasenesti constituia un avantaj, intrucât acesta era materia prima a proprietarilor de case. Ei incepeau lucrul primavara si pentru ca pe locul pe unde ei lucrau se facea, din cauza ploilor, “un fel de bruftuluiala” pe drum, pe care oamenii o numeau ciorba, acei proprietari se foloseau la zidire, in loc de mortarul de nisip cu var, de ciorba din drum. Si asa se ridicau case cu mare spor, dar, de ce sa nu spunem drept, cu neinsemnata contributie la rezistenta si estetica târgului bacauan.
Staruind putin asupra modului in care aratau casele din oras, aflam de la acelasi neobosit scrib C. Radu ca ele se gaseau in stare proasta. “Singura care se putea numi cladire era casa lui Mortun, unde e acum Primaria (si ulterior Biblioteca Judeteana, n.r.) casa Mavromati-Sion in locul careia s-a ridicat Palatul municipal, Scoala Domneasca si alte vreo 5 sau 6 case boieresti si negustoresti.”
Restul cladirilor din Bacau si mai ales cele de pe Ulita Mare erau compuse din barace mici, in pamânt…