Informatia Bacaului iti (re)cunoaste orasul / Drumul Bacaului de la comuna la oras

4 August 2008

Daca astazi ne putem mândri sau macar tindem la statutul de oras european acest lucru il datoram si unor primari care, de-a lungul timpului au ajutat Bacaul in drumul sau de la comuna la oras.
In scurta perioada cât a fost Gheorghe Manoliu primar al Bacaului (1883-1884) se inaugureaza fabrica de pielarie a fratilor Filderman. Lui ii urmeaza Ilie Racovita (tot penru un an), in a carui perioada se da in folosinta calea ferata Bacau - Piatra Neamt si se deschide Hala Pietii. Dar tonul adevaratei schimbari la fata a Bacaului putem spune ca a fost dat in anul 1886, pe vremea când prefect era Iorgu Radu, acum incepându-se zidirea Palatului Administrativ (Prefectura de astazi). “Pe acest loc era o casa mica, ponosita si când ploua se strângea apa care nu avea loc de scurgere si statea pâna ce inverzea. Pe acest loc, spun batrânii, trecea pârâul Negel care venea dinspre Calugara si se varsa in Bistrita. Spusele batrânilor se adeveresc, caci facându-se sapaturile pentru temelia palatului, in partea de jos s-a sapat pâna la 10 metri ca sa dea de pamânt bun si s-au gasit stâlpi si grinzi de moara.” (Istoria municipiului Bacau)
Terminarea constructiei Palatului Administrativ, care s-a realizat cu cheltuieli in valoare de 1 milion de lei, se face in anul 1889, moment ce coincide cu asezarea in fotoliul primariei a cronicarului Costache Radu. Iata cum vorbeste el despre situatia in care se afla Bacaul la venirea lui: “…veniturile comunei erau la 250 mii lei si la 1889 am si inceput a face trotuare cu bazalt artificial din Bucuresti si cu lucratori din Bucuresti. S-a facut oleaca de burzuluiala atunci de o parte din oraseni, zicând ca se cheltuiesc degeaba banii comunei, dar aceasta a fost mai mult o ciuda la acei care voiai sa inceapa ei lucrarea; si dovada ca a fost numai o ciuda este ca toti care au venit dupa mine la primarie, chiar si din acei ce facusera zurbava, se intrecura a face cât mai multe trotuare cu bazalt. Si multumita acestei incercari, astazi avem din 26 kilometri de strazi aproape 10 km cu trotuare de bazalt.
S-a facut si strada mare, dreapta (bulevard) de la podul de pe Bistrita pâna in Soseaua Nationala. A fost inceputa de Leon Sachelarie si sfârsita de mine. Acestui boulevard i s-a dat denumirea de Bulevardul Carol.”
In acest fel, spre sfârsitul secolului XIX, Bacaul incepea sa capete “contur de oras“, iar bacauanii sa simta ca locuiesc intr-un spatiu care, incet, incet incepea sa conteze pe harta tarii.