Informatia Bacaului iti (re)cunoaste orasul / Gradina publica, oaza bacauanilor
8 August 2008
Cum venea vara Bacaul se transfoma intr-o minune a lumii. La jumatatea veacului al XIX-lea, locul in care bacauanii se intâlneau pentru destindere si relaxare era, desigur, Gradina Publica.
Ceea ce facea din aceasta gradina un loc atât de iubit de catre public era, in primul rând, “pavilionul lui Nastase Cofetarul, primul si cel din urma cofetar din oras“ si, bineinteles, vestitul taraf al lui Angheluta.
Pavilionul, despre care aminteam, “mai mult lung decât larg, era asezat pe sarampoi nalti, ca sa nu-l poata lua apa când venea Bistrita mare” si aici gaseai “tot ce putea da mestesugul lui de cofetar; covrigei de zahar inghetati, acadele, cofeturi de forma fasolei, rahaturi, baclavale, dulceturi de tot felul, vin bun si ieftin. Intr-adevar, gradinita era acum in toata frumusetea ei. Nastasa amenajase pe cele 50 de prajini o adevarata oaza. Cam la 50 de copaci avea carari si rumuri ca sa poata umbla lumea. Cu banci si câteva ronduri de flori. Cât priveste vestitul taraf… “In zilele de sarbatoare, se umplea gradina. Se plimba, se racorea, se ascultau cu placere cântecele tarafului lui Angheluta, ori ale lui Gândac si Sauceanu. Cântau si din gura cântece de pe atunci, in care Angheluta era mester si cânta dulce. Fireste, Angheluta il cânta din inima si multe bacsisuri capata”. Pentru indragostiti, “ceva mai incolo, pe unde se afla digul, era o frumoasa gradina cu plopi, unde erau acei ce se temeau de gura lumei, veneau pe furis in acea gradina, in cuibul tainicelor iubiri…” (Eugen Sendrea, Istoria municipiului Bacau)
Bacauanii stiau sa se relaxeze dupa o zi de lucru, dar aceasta si pentru ca, odata cu venirea verii, ei se puteau bucura de un adevarat paradis, special amenajat in centrul orasului… Gradina Publica.
Ovidiu CapataAi ceva de spus?
