Informatia Bacaului iti (re)cunoaste orasul / Plumb bacovian…

13 August 2008

In anul 1900, intr-o zi geroasa de iarna, când zarea “parea vânata, cenusie…” puteai sa vezi pe strazile Bacaului un tânar la vreo 19 ani “echipat cu un palton gros, purtând o caciula de lutru neagra, indreptându-se catre centrul orasului. De aici, el isi continua drumul pe la bariera Ursului (actuala Policlinica Veche) spre cimitirul orasului din comuna “Domnita Maria” (cartierul Orizont de astazi). Personajul este Gheorghe Vasiliu, numele real al poetului Bacovia, si venise la inmormântarea unei rude. “Aici, din intâmplare, privirea ii cazu pe cavoul Sturzestilor. Inauntru – ne povesteste Agatha Bacovia – erau niste sicrie masive de plumb. Tânarul poet a fost foarte impresionat de interiorul a carui stranie atmosfera l-a obsedat. Masivitatea de metal ce parca voia sa infrunte moartea il zguduieste.
“Asa aveau sa apara primele versuri ale “nemuritoarei poezii Plumb”: “Stau singur lânga mort… si era frig…/ Si-i atârnau sicriele de plumb.
Poezia va aparea in forma finala abia 2 ani mai târziu, in 1902. Ca un an mai târziu aceasta sa fie primita foarte bine in cenaclul lui Macedonski. In anul 1916, creatia, inspirata de cavoul din cimitirul orasului, va da numele unuia dintre cele mai valoroase si recunoscute volume de poezii din istoria literaturii române, “Plumb”.
“Dormeau adânc sicriele de plumb,/ Si flori de plumb si funerar vesmânt-/ Stam singur in cavou… si era vânt…/ Si scârtâiau coroanele de plumb.
Dormea intors amorul meu de plumb/ pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig-/ Stam singur lânga mort… si era frig…/ Si-i atârnau aripile de plumb.”