Informatia Bacaului iti (re)cunoaste orasul/Prima incercare de plagiat Bacau
20 August 2008
Pâna la 1868 nu era librarie in oras. Cartile trebuitoare pentru elevii din scoli se aduceau de la librariile din Iasi ori din Bucuresti de catre directorii de scoli sau de vreo unul din profesori, care le vindeau, ulterior elevilor.
H. Margulius infiinteaza la 1868 cea dintâi librarie. Fondul acesteia era alcatuit, in mare parte, din cartile de scoala si toate cele necesare scolarului. Tot atunci apare, din initiativa aceluiasi Margulius, o legatorie de carti , insa tot cam primitiva.
Câtiva ani mai târziu, “pe la 1875 negustorul Ioan Bâcu, deschise o mica librarioara in coltul strazii ce duce la biserica catolica si o puse sub conducerea unui ucenic al lui, Pascal Anghelescu. Mergea binisor. Venind trupa româna de operete, Pascal Anghelescu a crezut cae bine sa faca negustorie pe seama sa. Având un exemplar din libretul operetei a dat la o tipografie si i-a tiparit 1000 exemplare, pe care le vindea cu un leu. Aflând despre aceasta Capitanul Bengescu, traducatorul libretului, veni in Bacau si voi a face proces de daune stapânului Ioan Bâcu. Puindu-se la mijloc alte persoane, se invoira si Bâcu plati capitanului 1000 de lei, dar inchise si libraria” (Costache Radu).
Asa avea Bacaul sa cunoasca prima incercare de plagiat, din multe altele ce-i vor urma…
Ovidiu Capata
Un comentariu la “Informatia Bacaului iti (re)cunoaste orasul/Prima incercare de plagiat Bacau”
Ai ceva de spus?
Conform DEX, PLAGIÁT, plagiate, s.n. Acţiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat. Cu alte cuvinte, negustorajul n-a plagiat, ci s-a infruptat din drepturile de autor ale libretistului, furand cu buna stiinta. Mai pune mana pe carte!