Intre Mozart si Adi de Vito
27 August 2008
Bacaul este un oras cu personalitate culturala. Da. Se asculta de la “Actiune” a lui Vali Vijelie pâna la Simfonia 40 in si bemol minor de Wolfgang Amadeus Mozart. Daca tot am postulat premisele majore, ca polis-ul nostru are identitate culturala, merita sa fim fideli discursului si sa demonstram afirmatia. Parcul “Cancicov” se destinde cu inteligenta arhitectonica a Muzeului de Stiinte ale Naturii, dar si cu biblioteca judeteana ce primeste zilnic peste 200 de cititori. Uneori cei care mai cred in beneficiul cultural cules din citit se mai gândesc si la câte o lansare de carte. Probabil, pentru momentul “Bacaul 600″, se vor marca secventele culturale chiar in mijlocul cartilor cu certitudinea ca ne vom molipsi de necesitatea cunoasterii. Traversam ceva intersectii pâna la Casa de Cultura a Sindicatelor “Vasile Alecsandri”. De fapt, aici este un cosmopolit de cultura locala. De ce? Pentru ca functioneaza, sometimes, cursurile unor facultati, sunt sedii ale unor firme de asigurari si prestari servicii. Singurul stilet al culturii sta in teaca bibliotecii “Vasile Sporici” despre care, in 2006 si in 2007, bacauanii au auzit de ea prin doua evenimente editoriale de amploare. Stiati cumva ca, odinioara, Teatrul Dramatic “George Bacovia” isi lansa in târg fascicule culturale? Ca asa cunosteam despre viitoarele stagiuni, dar si despre biografia unor reprezentanti ai genului (Stelian Preda, Doina Iacob, Constanta Zmeu, regretatul Mircea Bellu). Sunt convins de faptul ca si astazi s-ar face multe pentru educatia noastra in ceea ce inseamna genul dramatic. Dar cum banul decide… Ne mândrim cu Ateneul Bacau. Nu se mai practica stilul cu distributia abonamentelor saptamânale pentru concertele tip lectie. Când cineva cu staif isi mai vrea propriul sau Pygmalion prins intre pixelii cu perenitate, inchiriaza spatiul destinat muzicii simfonice. Nu putem sa ii omitem pe vigilentii in istoria artelor plastice. Gratie lor, spatiile din cladirea Centrului International “George Apostu” devine primitoare pentru bacauani si nu doar pentru ei, atunci când pictura pastreaza esenta Universului. Apropo, am vazut un afis cu poza unor exponenti ai neoculturii, Cas, Salam, Cabanos si Ridiche Neagra. Le vreti si adresele? La cât se asculta Adi de Vito in Bacau, spun ca este o idee geniala.
Un comentariu la “Intre Mozart si Adi de Vito”
Ai ceva de spus?
sometimes: 1. uneori, câteodată; din când în când; când şi când; ocazional. 2. altădată, cândva.
Să înţeleg că la acea facultate se ţin cursuri numai din când în când, sau că s-au ţinut cândva, iar acum nu? Ori distinsul editorialist confundă “sometimes” cu “at a time” care înseamnă “în acelaşi timp”? Cine ştie… este grea engleza şi numai Dumnezeu ştie cum Shakespeare a putut să-şi scrie piesele într-o astfel de limbă…
În rest – frumos tablou cultural al Bacăului. Mai-mai că-l vezi aevea!