Vocea seniorilor
15 August 2008
Pensionarii bacauani au ziarul lor
De curând a vazut lumina tiparului ziarul cu aparitie lunara ”Vocea seniorilor”. Acest ziar este distribuit gratuit în jud. Bacau si este realizat de catre Fundatia de Sprijin Comunitar prin finantarea de catre Trust for Civil Society in Central Eastern Europa. Ziarul apare în 16 pagini si are un sumar foarte variat. În mai multe pagini sunt prezentate articole despre sanatate (Sistemul nervos si durerile de cap, Despre îmbatrânire si efectele acesteia, Alimentatia naturista). Arta - poezia si pictura - si-au dat întâlnire în paginile ziarului ”Vocea seniorilor”, Milica Boureanu semnând mai multe poezii cu profunzimea fiorului liric (”Stau trist la geam si în zare privesc / E noapte târzie, stele pe cer stralucesc / chipul tau drag sa mi-l amintesc / Nu reusesc”). Sarbatorirea veteranilor de razboi, noutati din agenda Centrului de Zi Dr. Stefan Ciobanu, pagina juridica si prezentarea ”prietenilor verzi” ai sanatatii completeaza sumarul acestui ziar. În paginile sale mai întâlnim prezentarea unor date privind îmbatrânirea populatiei în România precum si relatii despre reteaua de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice. Într-un mod inedit sunt prezentate povesti de viata, aspecte privind zodiacul si prognosticul bolilor si ziceri întelepte. O marturie deosebita, dupa 54 de ani de casatorie este prezentata de catre cea care traieste aceasta bucurie, Viorica Patrascanu. Ea mentioneaza: ”Rabdarea si dragostea au facut ca sa trecem împreuna acesti ani, caci asa cum spunea Sfântul Apostol Pavel -dragostea îndelung rabda, este binevoitoare, nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste, nu se poarta cu necuviinta, nu se aprinde de mânie, nu gândeste raul, nu se bucura de nedreptati, se bucura de adevar”. Aparitia ziarului ”Vocea seniorilor” este parte a unui proiect al Fundatiei de Sprijin Comunitar, dezvoltat pentru pensionari, ”eticheta pusa bunicilor de astazi care face ca pentru multi batrânetea sa devina o adevarata drama a singuratatii si înstrainarii de semeni, în care zilele trec fara sir si fara rost, pierduti într-o nostalgie bolnavicioasa în fata fotografiilor îngalbenite de trecerea vremii si de lacrimile amare picurate peste ele, asteptând o bataie în usa sau un telefon de la copii sau nepoti, plecati departe sau prea ocupati pentru a-si mai aminti de ei” (dupa cum noteaza într-un articol Gabriela Achihai.
Ion MoraruAi ceva de spus?
