Imparatul mustelor
29 Septembrie 2008
Sunt multi. Foarte multi. De la un timp, nu-i mai vezi pe strada. Ii chemi la telefon, raspund adormiti si iritati. Ii intrebi ce fac, si incep sa povesteasca, parca drogati, despre o lume virtuala unde sunt sefi sau tind cu cerbicie sa ajunga acolo, sus. Si nu orice fel de sefi. Sunt liderii unor triburi, asociatii, gasti si grupari de razboinici galactici, de tarani cu apucaturi razboinice, de fiinte mitologice care se ingramadesc sa ucida tot ce misca. Sunt bacauanii care isi petrec zilele si noptile online, participând la jocuri care mai de care mai “adictive”. Adica la jocuri ce reusesc sa-ti transforme viata, sa ti-o transfere din mediul real, respirabil, in cel virtual competitional, unde nimic nu este ceea ce pare.
Cain si Abel
Imparatul mustelor. Odinioara, un scriitor celebru, pe numele sau William Golding, a analizat intr-un roman celebru conditia omului dezbracat de societate. Si nu al oricarui om. Al copilului, al adolescentului, al celui care se presupune ca nu a fost contaminat, inca, de mizeria citadina. Al imparatului mustelor. Concluzia scriitorului care a primit, mai târziu, Premiul Nobel, a fost cutremuratoare: in anumite conditii extreme, oamenii, chiar si copiii, devin aproape fara exceptie ucigasi si tâlhari. Aceasta este adevarata noastra conditie umana.
O experienta similara, desi la alta scara, se intâmpla pe Internet. Lucrurile sunt simple: un joc online, unde se strâng oameni din toate tarile pamântului. Un scop comun, acela de a invinge cu orice pret. Culmea, premiantii nu primesc nimic. Se bucura, asemeni imparatului mustelor, si se excita doar de pe urma victoriilor reputate in dauna “fraierilor”. Sunt bucurosi atunci când reproduc, fara sa isi dea seama, tipologii sociale morbide de gen stalinist sau nazist, unde cenzura este la putere iar liderii (deseori incompetenti din punct de vedere tehnic) dicteaza membrilor tribului. Pentru ca, in mod ciudat, tendinta in materie de jocuri colective on-line este de a premia tradatorii, nu profesionistii. Drama lui Cain si a lui Abel este, astfel, adâncita si repetata, asa incât ea incepe sa devina indiferenta unui copil ce confunda viata reala cu cea virtuala.
Cum este cazul unui personaj care si-a botezat prezenta virtuala cu numele “Dark Vader” pe care l-am intâlnit intr-una din lumile unuia dintre cele mai populare astfel de jocuri colective on-line: ”Triburile”, sau “Tribalwars” in varianta engleza. Vader este, in realitate, un copchilas de 13 ani, ai carui parinti i-au lasat pe mâna un computer. De aici pâna la evidente deviatii de comportament virtual, deocamdata, nu a fost cale lunga. Desi jocul in sine nu contine imagini grafice violente, esenta lui consta in capacitatea de a trada, de a te folosi de ceilalti, de a câstiga prin manevre sofisticate de inselare a increderii prietenilor. Unul dintre episoadele “evolutiei” acestei lumi unde peste 40.000 de români vin zilnic pe acest site de Internet a constat intr-un conflict foarte dur intre câtiva jucatori care, culmea, erau toti din Bacau. Strânsi initial intru fratie si cu gândul ca vor cuceri, impreuna, lumea, câtiva dintre ei au descoperit ca este mai simplu sa iti pacalesti prietenul decât sa castigi punctaje prin munca. De aici pâna la amenintari cu moartea si un scandal care aproape ca a dus la conflicte in lumea reala nu a fost decât un pas.
Români versus straini
Serverul românesc, acolo unde se strâng doar vorbitori de limba româna, are o particularitate ce tine de felul nostru de a fi: umorul. Conflictele dintre jucatori sunt deseori pigmentate de schimburi de replici care sunt amuzante. Granitele dintre maturitatea cuiva si copilaria altuia sunt anulate de platforma invizibila a Internetului, pentru ca nimeni nu stie despre partenerii sai identitatea reala – exceptie facând cazurile când cineva doreste sa isi faca public numele. Multi români, implicit bacauani, au ales sa treaca, insa de granitele tarii chiar si in mod virtual, angajându-se in jocul “Tribalwars”, varianta engleza a “Triburilor”. Aici participa sute de mii de jucatori din toata lumea – incepând din Statele Unite, Chile, Africa de Sud, toata Europa, tari asiatice si din Orientul Mijlociu si sfârsind cu indepartata Australie. Culmea, insa, traseele psihologice ramân constante, indiferent de cultura proprie fiecarui popor si fiecarui jucator. “Cafteala” este la fel de dura si de neprincipiala. Veti gasi acolo oameni de afaceri din Statele Unite care isi executa cu sânge rece prietenii ce i-au ajutat sa creasca si sa acumuleze puncte. Veti gasi copii din Singapore care confunda jocul cu un jihad in care vor reusi sa invinga si sa umileasca lumea Occidentala. Veti gasi, insa, si români care, culmea, se afla printre cei mai buni profesionisti ai acestui joc, in sensul ca stiu tehnica de a invinge fara a insela si sunt in stare sa ajunga in primele locuri, pe plan mondial. La ce bun, insa, atunci când jocul, la fel ca si viata unei societati, nu face decât sa adânceasca diferentele dintre oameni, si nu sa le aplatizeze. “Este foarte complicat, pentru ca in adâncul fiecaruia dintre noi se ascunde o bestie”, e de parere un alt bacauan, “Aquilla”, care a reusit la un moment dat sa ajunga pe locul 6 in topul mondial al unuia dintre serverele acestui joc. “Cred ca cel mai trist lucru pe care il poti afla dupa ce petreci doi ani, aproape zilnic, luptând in acest joc virtual, este ca indiferent de natie, oamenii sunt la fel de mincinosi, de pusi pe capatuiala, de neseriosi.” E o concluzie cunoscuta de toti cei ce au participat la astfel de jocuri colective on-line. Fiecare, la rândul lui, doreste sa devina Imparatul Mustelor si fiecare, pentru a ajunge in top, cedeaza mai devreme sau mai târziu, ucigându-si fratele care l-a ajutat.
La urma urmei, in lumea reala, toate aceste gesturi sunt la fel de des intâlnite. Doar ca sunt comise de oameni imbracati la costum si patru ace. Copiii lor, si nu numai, invata cum sa insele in lumea reala facând repetitii pe Internet.
3 comentarii la “Imparatul mustelor”
Ai ceva de spus?
Misto articolul! Are vreo legatura cu editorialul?
Draga Cataline, sa inteleg ca ai jucat acest joc strategic si te-au “halit” sau ai facut vreo prostie si te-au inchis admn-ii?!:))
Sint jocuri pe care tu nu le poti intelege, din pacate, triburile e unul din ele.
si cu aprobarea , la ce mai lasati posib de coments dc tot cenzurati,vai de voi!