Constiinta româneasca

5 Octombrie 2008

Când vine vorba de pierderile inregistrate de buzunarul fiecaruia, formularea mass-mediei este una foarte interesanta. Sunt trecute drept pierderi la bugetul de stat. Lucrurile sunt foarte impersonale. Românul le citeste, se minuneaza de cifre, dar nu le ia prea mult in calcul. Statul român nu este unul alcatuit din oameni. Si afirmatia nu este facuta in contextul stirilor de la ora 5. Daca unul face evaziune, românii vor avea doua categorii de reactii. Prima categorie poate fi numita “nu i-ar fi rusine”. Românii care reactioneaza in acest fel, il condamna pe cel care a facut evaziunea, il considera hot, insa indignarea se stinge relativ repede. A doua categorie, “ce smecher a fost ala”, incepe sa ii caracterizeze din ce in ce mai mult pe români. Reprezentantii acestei categorii vad in gestul evazionistului unul de inteligenta si nu considera problematica actiunea infractorului de a pagubi statul român. Cei din urma se considera români, dar nu se identifica aproape de loc cu statul român. Mai peste tot, când vine vorba de pagubirea bugetului statului, reactiile sunt ciudata. Daca la americani, doua lucruri sunt certe, moartea si taxele, la noi, nici pentru prima nu poti baga uneori mâna in foc. Nu suntem o civilizatie care sa se identifice cu statul pe care il formeaza. Nu prea suntem o civilizatie. Popoarele ce ii au la baza pe anglo-saxoni si nu numai, ii condamna aspru pe cei care fura statului. Considera ca furând de la stat, furi de la fiecare membru al statului respectiv. Noi nu o facem. Care ar fi explicatia? S-ar putea nici sociologii sa nu gaseasca una prea plauzibila. Sau una eleganta!