Gândirea doare
Septembrie 21, 2008
Daca analizam informatiile din presa locala, ne apuca groaza de câte necazuri avem. Culmea este ca supararile vin si de la sistem, dar cel mai mult de la noi, oamenii. De ce? Din cauza ca in loc sa gândim, asteptam sa ni se ofere. Mai bine sa facem previziuni, sa actualizam statisticile celor care au fost la guvernare, decât sa punem mâna si sa facem ceva concret. Read more
Imitatia creste reputatia
Septembrie 18, 2008
Patru ziaristi din Iasi, vreo zece din Bucuresti si tot atâtia din Timisoara au devenit pedagogi de comunicare. Nu stiu daca i-a intrebat cineva de module psihopedagogice, dar li s-au apreciat proiectele si initiativele de a-i invata pe mentori si pe discipoli arta comunicarii. Read more
Misionarii culturii
Septembrie 15, 2008
Cu ceva timp in urma, la Uniunea Scriitorilor din România, s-a desfasurat o tema ce viza portretul real pe care il are scriitorul in societatea româneasca. Presedintele institutiei, profesorul si criticul literar Nicolae Manolescu, atragea atentia participantilor Read more
Barul si parcarea lata
Septembrie 11, 2008
Mai nou, bacauanii se plâng de lipsa parcarilor. desi anul trecut ar fi existat, cica, un poriect de reamenajare, de marcare si de notiifcare a locurilor de parcare, totusi, nimeni nu a vazut nimic. Mai mult, in unele locuri amenajate cu bun-gust si adaptate la realitatea numarului de masini din zona, a aparut conditia de plata a stationarii. Read more
Gândirea doare
Septembrie 8, 2008
Daca analizam informatiile din presa locala, ne apuca groaza de câte necazuri avem. Culmea este ca supararile vin si de la sistem, dar cel mai mult de la noi, oamenii. De ce? Din cauza ca in loc sa gândim, asteptam sa ni se ofere. Mai bine sa facem previziuni, sa actualizam statisticile celor care Read more
Cutia postala plânge
Septembrie 8, 2008
Viata la tara te fascineaza. Merita sa-i cunosti secretele, mai ales când cauti sa vezi ce s-a mai pastrat din etnografia sau psihologia sociala. Degeaba incerci sa te gândesti la teoriile comunicarii, daca nu ai pulsul celor care, intr-un fel sau altul, beneficiaza de produsul informativ. Read more
Intre Mozart si Adi de Vito
August 27, 2008
Bacaul este un oras cu personalitate culturala. Da. Se asculta de la “Actiune” a lui Vali Vijelie pâna la Simfonia 40 in si bemol minor de Wolfgang Amadeus Mozart. Daca tot am postulat premisele majore, ca polis-ul nostru are identitate culturala, merita sa fim fideli discursului si sa demonstram afirmatia. Parcul “Cancicov” se destinde cu inteligenta arhitectonica a Muzeului de Stiinte ale Naturii, dar si cu biblioteca judeteana ce primeste zilnic peste 200 de cititori. Uneori cei care mai cred in beneficiul cultural cules din citit se mai gândesc si la câte o lansare de carte. Probabil, pentru momentul “Bacaul 600″, se vor marca secventele culturale chiar in mijlocul cartilor cu certitudinea ca ne vom molipsi de necesitatea cunoasterii. Traversam ceva intersectii pâna la Casa de Cultura a Sindicatelor “Vasile Alecsandri”. De fapt, aici este un cosmopolit de cultura locala. De ce? Pentru ca functioneaza, sometimes, cursurile unor facultati, sunt sedii ale unor firme de asigurari si prestari servicii. Singurul stilet al culturii sta in teaca bibliotecii “Vasile Sporici” despre care, in 2006 si in 2007, bacauanii au auzit de ea prin doua evenimente editoriale de amploare. Stiati cumva ca, odinioara, Teatrul Dramatic “George Bacovia” isi lansa in târg fascicule culturale? Ca asa cunosteam despre viitoarele stagiuni, dar si despre biografia unor reprezentanti ai genului (Stelian Preda, Doina Iacob, Constanta Zmeu, regretatul Mircea Bellu). Sunt convins de faptul ca si astazi s-ar face multe pentru educatia noastra in ceea ce inseamna genul dramatic. Dar cum banul decide… Ne mândrim cu Ateneul Bacau. Nu se mai practica stilul cu distributia abonamentelor saptamânale pentru concertele tip lectie. Când cineva cu staif isi mai vrea propriul sau Pygmalion prins intre pixelii cu perenitate, inchiriaza spatiul destinat muzicii simfonice. Nu putem sa ii omitem pe vigilentii in istoria artelor plastice. Gratie lor, spatiile din cladirea Centrului International “George Apostu” devine primitoare pentru bacauani si nu doar pentru ei, atunci când pictura pastreaza esenta Universului. Apropo, am vazut un afis cu poza unor exponenti ai neoculturii, Cas, Salam, Cabanos si Ridiche Neagra. Le vreti si adresele? La cât se asculta Adi de Vito in Bacau, spun ca este o idee geniala.
Carte Sfânta, rusine cui nu te intelege!
August 25, 2008
Cineva spunea ca putem ajunge in spatiul de cultura europeana daca reusim in planul stiintei de carte. Adica, sa nu punem in fruntea institutiilor oameni de a caror inteligenta ne indoim. Si nici pe cei cu doar câteva clase mai peste numarul celor de la tren sa nu-i cocotam pe piramide din cauza ca, oricum, vor strica echilibrul. Ne intrebam ce se intâmpla, atunci când instantaneele manageriale au directii altele decât cele dorite? Dam vina pe guvernanti, pe ministrii de resorturi, ba si pe femeia de serviciu de la RENEL. Cât priveste cunoasterea de carte a celor pusi in functii, nimeni nu sufla o vorba. Din pacate, sunt dintre ai nostri lideri, care inca mai au probleme serioase cu ortogramele. Scriu cu ardoare “miau!” ca pisica si alearga dupa “var”, pâna ii modifica gruparea chimica. Daca ar fi doar atât, mai ca ar merita sa nu stii cine iti face semne din steguletele cu atentie, asteptare si libera trecere. Dar când ii vezi la pupitre ca nu pot sa duca la final o fraza, ca nu au algoritmul unor forme de organizare sociala sau ca nu au nici macar o statie de autobuz cu ceea ce inseamna stilo-lingvistica, iti faci cruce cu vârful limbii. Te intrebi cum au masurat oamenii din fata ta câteva unghiuri de panta in amfiteatrele universitare? Suntem penibili si acceptam nonvaloarea in recuzita spirituala autohtona. Desi vedem clar unde se strica ordinea, totusi preferam indulgenta. Majoritatea liderilor nu stiu sa isi scrie propriile discursuri. Se lasa pe mâna celorlalti care accepta cu piosenie rugamintile, fara sa se gândeasca la o concluzie de bun-simt social. Ca acceptarea cererii coincide cu vointa de a-i amputa personalitatea liderului. Dar ce mai conteaza? Au bani, au valoare si imagine, mai rau, chiar au forta. Cât se observa nestiinta lor de carte? La unii, aproape deloc. La altii, doar când ies ei in decor, fara sa aiba simtul realitatii. De ce am scris despre stiinta de carte a celor care ne conduc destinele? Pentru ca este premisa majora in stagnarea sociala a noastra. Si inca ceva. A trecut vremea dirijatului prin intuitie. Acum sunt strategii si tactici. Daca primele tin de inteligenta, urmatoarele apartin vointei. Ori inteligenta si vointa sunt caracteristicile stiintei de carte.
In loc de materie cenusie, carare!
August 18, 2008
E-On Gaz s-a suparat pe S.C. CET S.A. Ca doar banii sunt ochii diavolului, spune un proverb de-al nostru. Asa este. S.C. CET S.A. nu a onorat serviciile furnizorului de gaz, din pricina multiplelor datorii inregistrate la nivelurile asociatiilor de proprietari. Pâna aici, logica de comunicare se incadreaza in grila fireasca. Dar in data de 12 august, aproape toate blocurile arondate la CET au primit prin asociatiile proprii avertismentul cu sistarea furnizarii apei calde menajere. Desi operatorii contabili ai asociatiilor de cartier stiau ca reteaua CET va intra in revizie, totusi motivul banului a devenit mult mai tentant pentru domnii care nu straluesc la disciplina detaliilor si nici la comunicarea afeciva. De ce le-ar pasa dumnealor ca afara sunt 38 de grade Celsius, ca igiena personala este indiciu al educatiei sociale sau ca salariul mediu pe econmie, abia daca acopera cheltuielile pentru mesele de dimineata, intr-o saptamâna? De la pupitrul performantei manageriale, s-a strigat, sus si tare: “Daca bani nu dati, pe gât nu va udati - cu apa calda, evident!” Sunt convins ca decidentii din S.C. CET nu au prea multa filiatie cu realitatile Bacaului. Cred ca imaginea lor conteaza numai pentru privilegiul de a pune in miscare un colos termotehnic. Unii colportori sustin ca CET-ul mizeaza si pe altceva. Pe faptul ca bacaunaii au centrala proprie. In orice caz, ideea cu pierderea furnizorului de gaz mi se pare de-a dreptul ciudata. Mi-e greu sa accept ca la nivelul secolului XXI, in era informatiilor tehnologice, nu sunt solutii pentru a-i proteja pe beneficiari, in drept, bacauanii fara averile lor proprii de sorginte calorica. Totusi, ca sa conchidem, CET-ul nu are gaz de la E-On din cauza neachitarii serviciilor de catre populatie, prin intermediarele retele de tip asociatii. Pe scurt, in locul materiei cenusii, domnii CET-isti au carare. Sunt liberi sa faca orice. Dar in niciun caz, servicii cu stil. Poate ca le stiu mai bine pe celelalte. Pe cele din stilul vechiu. Totul este sa fim calmi. Nu-i de vina Parlamentu’, ca cel ce conduce CET-ul ne amageste cu incetul ca tot banul e mai tare, chiar si atunci, când nu-i nimic, e doar carare!
Gustul tentatiei
August 15, 2008
Reclamele construite dupa cele mai nastrusnice fragmente din viata sociala ne invadeaza mintea. Luam decizii despre care, mai târziu, afla ca riscam sa ne modificam zestrea genetica si sa devenim bolnavi. Dintr-o data, sucurile, cafeaua si tigarile nu mai au efectul benefic. Daca tot ceea ce consumam din marketuri ar fi antisanatate, intreb de ce nu lichidam stocurile, de ce nu stopam productia sau de ce nu propunem sanctiuni cu inchisoarea pentru manageri? Poate ca cei indreptatiti sa ofere un raspuns au in constient imaginea tragediei umane. Daca ar disparea din obisnuinta economica produsele pe care altii le declara aducatoare de viata scurta, am avea un haos care ne-ar speria rau de tot. S-ar tripla numarul de someri, afacerile de tot felul s-ar ingropa in betoane, iar oamenii simpli ar actiona exact ca pe vremurile prohibitiei. Mai nou, câteva publicatii scrise centrale spun ca diabetul si Allzheimer pot fi usor prevenite de cafea. Tot benefice pentru energia corpului sunt si constituientii bauturii coca-cola. Cercetarile de actualitate arata ca nu sunt cancerigene elementele din compozitie, cu atât mai mult benzoatul de sodiu, despre care se zvoneste ca genereaza neoplasmul. Suntem usor de manipulat social si nu doar atunci când ne exprimam optiunile cetatenesti, ci si când vorbim despre gusturi. Refuz sa cred ca piata propagandei este controlata doar de factiunile mafioate. Ar fi momentul sa ne gândim ca se mizeaza doar pe tentatiile gusturilor noastre si nu doar pentru a fi mai putini la contestatiile din pricina erorilor celor cu frac. Nici macar noi nu suntem stapâni pe viata noastra. Cu atât mai putin altii. Destinul ne este pus de catre ursitoare. Si refuz sa cred ca el cedeaza in fata unei cesti de cafea sau a unui pahar de bautura carbogazoasa. Asa ca avertismentele regizorilor de discurs publicitar pot fi usoate tente de ilaritate sau o rea - vointa in a ne lasa libertatea de a degusta fructul satisfactiei si multumirii de moment.
Campanie pro relationare umana
August 11, 2008
Mi-am orientat saptamâna trecuta aparatul foto pe cei aproape o mie de tineri voluntari prinsi in campania pro interrelationare umana. Desi majoritatea tinerilor apartineau “Asociatiei Tinerilor din România pentru Cultura si Normalitate”, cu sediul in Bucuresti, totusi, mesajele lor au ajuns pe intreg teritoriul României. Se transmiteau prin propriile lor surse faptul ca in Cluj, Arad si Timisoara, manifestarile pro relationare interumana au prins la ceilalti semeni, care au inteles ca vointa lor se orienteaza spre “Fii schimbarea pe care o astepti de la ceilalti!” Ce m-a intristat a fost gestul unor tineri bacauani, care nici macar nu aveau stiinta ca s-ar putea face campanie pentru a pune mai presus vointa de a relationa cu ceilalti. Sunt sigur ca sperantele din polisul Bacaului, tinerii, au si altceva de facut. Sa neglijeze scoala, sa traiasca in superconfort, sa ticseasca barurile si sa comita fapte antisociale. Ma intreb cine ar putea crea, cu adevarat, ceva pentru tineretul bacauan? Unii ar pozitiona pe lista Inspectoratul Scolar Judetean. Altii ar completa cu partidele politice si asociatiile nonguvernamentale de profil. Poate nu are importanta cine se inscrie pe lista. Ramân la convingerea ca individul conteaza in ecuatia campaniei.
Suntem reticenti la relationarea cu ceilalti. Orgoliile gratuite ne intuneca impulsurilor si ideile despre ele in a creiona comunicarea cu celalalt.
Cu toate ca pozitionam discursurile favorabile relationarii pe toate canalele de informare, teoretic, nu aplicam si nu intelegem nimic. De aceea, cred ca mesajul tinerilor din Capitala “Fii schimbarea pe care o astepti de la ceilalti!” a fost inteligent si cu efecte in timp. Chiar daca suna putin in varianta lui Seneca (poarta-te cu el asa cum ti-ai dori sa se poarte altul cu tine!”, tot merita sa semnalizam ca ai nostri tineri de la altii invata ca armonizarea comunicarii cu semenii conteaza.
Codul lui Hamursanchi / Papa, scuze pentru sex!
August 9, 2008
Nu demult, suveranul pontif a efectuat o vizita oficiala in tinuturile Australiei. Read more
Bacaul, intre crima si pedeapsa
August 7, 2008
Ne-am facut o imagine macabra in fata opiniei publice nationale si nu doar atat. Gestul brasoveanului care a savarsit odioasele crime ne-a pus la zidul intrebarilor din diverse registre. Posturile de televiziune au creat evenimente cu puternic efect in randurile receptorilor. Din pacate, sansa noastra de a mai indrepta ceva s-a scurs ca un fitil de lumanare. Mai putem umbla doar la planul imaginii, mai ales atunci cand intensitatile intrebarilor gen “Ce se intampla in Bacaul vostru?” ne supara cumplit scaritele Otto, mult mai sensibile decat de obicei. Atunci cand apar anomalii sociale, care uneori se tin lant, zicem ca am cazut din lac in put. Expresia latineasca “intre Saylla si Carybda” o echivaleaza, iar acum ne aflam intre “crima si pedeapsa”. Este clar ca asasinul va sta dupa gratii multi ani. Doua familii sunt indurerate pe vecie, noi traim cu sentimentul ca nu putem fi stapani pe viata noastra si Bacaul ramane cu o tumoare extinsa pe creierul impresionat de stimulul imaginii. Vom sesiza in planurile proiectate pentru socialul agorei noastre multe minusuri. Daca avem create relatii cu lumea civilizata, se pare ca ele vor astepta ceva timp ca sa se mai adevereasca. Nu pot estima cat vom pierde pentru statutul nostru de odiosi criminali, dar stiu sigur, ca la multe dintre driblingurile pe care ni le vor face altii, vom avea explicatia - dementa unui semen. Accept si cealalta fata a medaliei. Evident cea luminata si optimista. Poate nu vom pierde prea mult. Investitorii vor avea caderea sa spuna ca fragmentul nu reprezinta intregul. Oamenii legii nu pot fi insotitorii nostri, nici macar dupa cele mai avizate statistici. Cred ca in alta parte ar merita sa ne indreptam atentia. Spre o legislatie cu semnificatie de coercitie. Omul devine sensibil in fata mesajelor ce graviteaza in jurul justitiarului. Si inca ceva. Sa lansam campania de verificare a sanatatii noastre mintale. Poate ca inadvertentele de ordin psihic sesizate la timp vor fi inregistrate de cei avizati si vor putea sa identifice pe cei periculosi. Aparent, multi ar zambi la ideea lansata. Dar daca avem forta de a trece dincolo de butada, poate reusim sa facem din Bacau tinutul respectului si moralului social. Altfel, vom scrie, de fiecare data, in documentele oficiale, ca Bacaul este amfitrionul nostru care ne ofera doar crima si pedeapsa.
Munca fara brate
August 4, 2008
Un membru al guvernului arata ca fenomenul migratiei fortei de munca din România in strainatate ne supara mult de tot confortul mintal. Peste 1,8 milioane de români muncesc in strainatate. Daca nu vor fi lansate proiecte inteligente pentru a opri evadarea celor apti de munca vom ajunge sa stricam ceea ce s-a facut de catre altii, mai rau, nu vom pune nimic in locul a ceea ce darâmam. Fotografia pe care ne-o vor face altii va fi in culori triste si nervoase. Cred ca este bine sa spunem ca românii plecati la munca in strainatate nu au doar calificari medii sau joase. Multi sunt licentiati in IT, in consultanta economica, juridica si manageriala. Cum noi am lansat un semnal destul de serios receptorilor nostri, mult mai interesant ar fi sa le gasim concetatenilor nostri o circumstanta atenuanta. Mai intâi, in România, nu avem un flux al reproductiei fortei de munca. Cei care pleaca dintr-un loc unde se creeaza procesul de productie nu sunt inlocuiti de nimeni. Stam rau la capitolul conceptia despre activitatea in sfera productiei materiale. Ne lipsesc evidentele pentru fondurile fixe si ale celor circulante. Alergam dupa obtinerea câstigurilor umflate. Câstiguri care nu provin dintr-o practica economica serioasa, ci din schimburi si tranzactii superficiale. Recunoastem si aspectul atitudinii românului fata de munca. Important devine ceea ce primeste si mai putin ceea ce vrea sa ofere. Pretentiile multora sunt prea mari pentru ceea ce pot ei, dar si pentru posibilitatile pe care le are societatea. Statisticile anuntate vizeaza doar comportamentele de bun-simt ale românilor care muncesc in strainatate. Au fost exclusi cei ale caror indeletniciri sunt din registrul antisocialului. La modul cum se prezinta baza economica a României, mi-e greu sa cred ca vor exista solutii viabile pentru a o reechilibra. Noua, celor care ne asumam riscul de a munci si de a face câte ceva prntru România ne ramâne doar o sansa. Aceea de a-i trimie la munci chinuitoare peste granita si pe ai nostri primi ce in fata ne ironizeaza.
Codul lui Hamursanchi
August 2, 2008
Viagra de Dabuleni
La produsul viagra, farmaciile vor da faliment. Nu spun eu, ci mai multi fani ai cercetarilor deocheate. Materialul publicat pe Internet viza foarte clar ca viagra poate fi inlocuita cu pepenele verde. Substanta activa pe care o contine fratele obez al castravetelui, pepenele, tine in pozitie nadirala OMS-ul. Ati citit cumva Organizatia Mondiala a Sanatatii? Eroare. Cititi organul masculin pentru sex. Daca nu credeti ca este o denumire stiintifica, cercetati si noul dictionar de argouri al lui Volceanov. Am traversat strada, fara sa ma uit in spate. Sezonul pepenilor adusi din Matca, Girugiu, Dabuleni, Robanesti ofera doua mari sanse. De a ne inmulti ca populatie si de a fi gentil cu cei care au sexul drept metafora vietii. Cel putin sase felii de pepene consumate la o masa obisnuita inlocuiesc o pastila viagra. Simt cum vor fi luate cu asalt noile tarabe din piete. Vom sta la rând de dimineata pâna seara, vom face liste, vom inregistra cu aparatura video zona, in sfârsit, vom fi recunoscatori celor care ne-au dezvaluit conchiderea lor stiintifica. Din nefericire, nu avem voie sa ne miram de consecintele nascute din substanta rosie a pepenelui. De vreme ce unchiul Freud spunea ca in ochii fiecarui barbat apare o femeie goala, credeti ca merita cotrazis? Cât priveste pe cei care au publicat materialul, ce sa ne insusim? Ideea de cura cu pepeni. Care, intr-un fel ori altul, tot face bine la OMS.
N.B. Pe bune, cercetatorii chiar au zis ca nu-i valabila viagra. Pe noi, pamfletul ne-a facut sa spunem rezultatul. Incercati! Nu e degeaba!
Stagflatia, fiica nelegitima a bacauanilor
Iulie 31, 2008
De ceva timp, in cartile noastre de imobil, figureaza o persoana de genul feminin, al carei nume este Stagflatia. Ce inseamna intr-un limbaj familiar? Cresc in acelasi timp somajul si inflatia. Poate ca unii s-ar intreba unde este logica, daca veniturile se reduc si puterea de cumpararea devine din ce in ce mai instabila? Filmul nu este atât de sofisticat prin secvente, daca mentinem focarul comerei pe realitate. Realitate care ii include obligatoriu pe participantii din economie. Desi sunt rationali, totusi, când vad ca autoritatile monetar-fiscale scad dobânzile si extind cheltuielile publice, rezulta inflatie si taxe mari. Cerem cu totii majorarea salariilor. Putem? Daca o facem, ne raportam firesc si la un consum de investitii, care, mai devreme sau mai târziu, va trebui amortizat. Ce vom primi dupa majorarea salariilor? Cred ca niste preturi foarte mari si impozite pe masura. Loviti de o saracie mai mult decât absoluta, atunci când se schimba decidentii, ne gândim daca vom primi ceva la resursele noastre financiare. Sa ii facem vinvati pe Guvernul României si Banca Nationala. Nu ai nevoie de ochelari, pentr a vedea ca au scazut preturile banilor, cresc toate cheltuielile guvernamentale, fara investitii in infrastructura. Ce mai urmeaza? Cum adica, nu stiti? Apare inflatia si diminuam cresterile economice. Ati vazut vreodata din partea celor care ne-au cerut voturile ca am lamurit ce si cum in chestiunile cu inflatia si somajul? Sau daca va place stagflatia, revin. Suntem ursi pacaliti de vulpi. Adica, la banci, scaderea dobânzii si extinderea cheltuielilor publcie inseamna inflatie. Ca sa ma pot misca, dau jos din sarcina. Dupa inflatie, provoc somajul. Când ridic procentele salariale, am si cheltuieli de investitii. Din nou preturi mari, taxe si impozite, scad preturile banilor, nu acoperim in investitii, scadem procentele la cresterea economica. Ne ramâne doar optimismul, poate si valoarea de adevar a proverbului cu gradina si cresterea copilului. Daca tot ne-am infiat o copila, stagflatia, putem renunta la ea?
Reeducare in “academiile” cu zabrele
Iulie 28, 2008
Autorii unor scenarii gândite in cel mai neatractiv context al manipularii si-au atins obiectivele pe durata lunga de timp. Au facut din penitenciare case de odihna si recreere ce pot concura, oricând, cu cele din Florida, Pampas si Miami Beach. Ne-am aliniat la cerintele impuse de catre Uniunea Europeana, in ceea ce presupune reeducarea. Dar suntem novici la educare, calificare si reconversie profesionala. utini dintre noi avem privilegiul sa primim asistenta sociala profesionista, harna preparata dupa toate masurile igienico-sanitare, conditii de relaxare in stil hollywoodean si nu mai zicem de confortul sporit la spatiilor de cazare. Cu ce pret? Cu al nostru, al contribuabililor la toate fondurile de acumulare si asigurare sociala. Ce primim in schimb? Deocamdata, riposte din partea celor “selectionati” sa poarte costumele de marinari in pozitie verticala si gabieri cu masuri sporadice, in rest, nimic. Nu sunt de acord nici cu cei care au preluat de la Eminescu ideea “sa dam foc la puscarii si la casa de nebuni!” Ma intreb unde s-a pierdut simtul echilibrului? Cumva la Pardina, la Periprava sau Chiscani? V-ati dat seama, probabil, de timpurile când mirifica lume a Deltei Dunarii era explorata de cei propusi pentru reeduacre. Intr-adevar, munca lor conta pe atunci la bugetul social si nimeni nu se gândea, sa ne facem imagine cu personajele ale caror preocupari de viata stateam pe muchii de sisuri. Nu mi-a placut statutul de comunicator sugestiv, dar fac abstractie pentru câteva clipe, numai sa conchid ca este mai bine la “Copa Cabana”, decât in sfera productiei materiale. Homo-faber (omul mester) nu câstiga 60 lei pe zi, cam cât se spune ca se cheltuieste pentru intretinerea unui chemat la reeducare. Am inteles si faptul ca nu mai sunt de actualitate normele de munca, ci dainuie traditia culegerii si frecarii mentei la tonaj. aca tot ne place despre Edmondo de Amicis si al sau “Cuore, inima de copil”, de ce nu profitam de maniera occidentala in ceea ce priveste reeducarea, pentru a ne rezolva urgentele de infrastructura? Poate nu sunt pregatiti sefii de cordoane sau mai mult, nu s-a rezolvat mentenanta sistemelor tehnice. Suportam taria gradelor de modernizare, pâna intr-o zi. Când, cei indepartati sa vegheze la morala natiei vor fi bombardati cu cereri despre mutarea domiciliilor, chiar si in regim de flotante, in “academiile” cu zabrele.
Codul lui Hamursanchi
Iulie 26, 2008
Nepotii gornistului
Parlamentarii români au raspuns, de la mic la mare, la singura chemare - vacanta mare. Când bossul a sunat cu goarna, din spate si din fata, cu totii au dat iama, la excursii, statiuni si in tarile cu multe dintre cele sapte minuni. Mai ba, cu legile si ordonantele. Cei care asteapta sa fie cu sperantele. Ca prea le vor pe toate, iar noi, nepotii raspundem la semnalul “Dam din coate!” sa ajungem cu bani, masini si multa sanatate. La un semn, gornistul cânta si cu totii stam s-auda. Este o melodie noua, pentru noi, o fi mai buna? Daca ne supara scaritele nemuzicale, daca ne fura din genele prevestitoare pe mosul Ene? Va fi oare clipa sa renuntam la scene? Cum ce scene? Iesim doar unii la pupitre, cu altii, in fotolii, stam. Raspundem si la oha la ce zic ceilalti, doar de amorul artei. Vai, ce mult noi ne distram! Platim si biruri grele sefului gornist. Suntem umili, o recunoastem, dar merita sa fii artist. Ca nu conteaza stagiunea ori teatrul unde joci. Mai mult cotneaza rolul si avantajele cu zeci. Avem diurne chiar babane pentru doar patru ore. Stam in conditii de fantasme si cerem suplimentele majore. Doar nu ativrea sa redresam economia. O dam din burta, cu hârtia, pentru gornistul ce ne cânta. De-o vrea sa se mai dea la noi, pe loc il luam la trânta. Avem blazoane, avem fasoane de amarâti ne doare in cot. Vai, Doamne! Stati sa vedeti ca nu e tot. In orice caz, visul artistului inseamna noi - nepotii gornistului!
N.B. Despre ai nostri ingeri, am spus. Dar nu complet.
Ca asa vrea stilul de pamflet.
Arheologia memoriei
Iulie 24, 2008
Desi credeam ca asteptarea in fata ghiseului de bilete va fi din nou un dialog cu mine insumi, totusi, s-a dovedit ca nu am avut dreptate. Cetateanul din fata mea ii povestea unui cunoscut, probabil, despre ce i s-a intâmplat in februarie 2007 la Gaesti. Cica, acolo, pe un perete in dreapta usii de la intrarea in primarie, a vazut lipita steaua lui David. Povestitorul a inceput sa-si faca ritualul crucii si sa se intrebe ce mai are de vazut pe pamântul României.
Ascultatorul, om pasnic dupa gesturi si dupa armonia costumatiei, a gasit inspiratia sa i se adreseze celui cazut in labirintul confuziei cu o intrebare de bun-simt. Cine era autorul cu gust inestetic si ce formatiune politica reprezenta. Naratorul nu a fost in masura sa ofere un raspuns, dar a presupus ca este un simpatizant de-al lui Mihai viteazu, cu drepturile de autor achitate la zi. Se vede repede ca omul are o boala ce incepe cu aceleasi grupuri de litere care sunt pentru numele unei frumoase mânuitoare de sabii (Xena). Bacauanul cu cerfiticat original inregistrat la câtiva kilometri de judet, asa s-a recomandat, nu stia nici macar o propozitie despre istoria descendentilor lui David. Mai mult, in democratie, optiunile pentru cultura si religie nu se discuta. Ideea pozitionarii unui simbol ce stârneste o arheologie a memoriei poate fi stopata, printr-un act juridic, dar numai daca se modeleaza pe propaganda de tip antiromâneasca. Nici macar zvastica nu inseamna mare lucru, daca nu se continua actiunea de defaimare a natiunii. Eu nu am vazut un pericol in ceea ce s-a intâmplat acolo. Consider ca ne-am fi deranjat, daca primarul de acolo ar fi elogiat poporul evreu, l-ar fi ignorat pe cel român si i-ar fi instigat pe simpatizanti sa-i urmeze pilda.
Nu am nicio preferinta pentru cultul mozaic sau derivatele lui. Dar nu mi se pr amuzante comentariile dramatizate, fara sa fie trecute prin de ce-ul interior. Am avut senzatia ca omul de dinaintea mea lecturase cândva o carte. Se chema “Evreul stereotip”, aparuta la editura eminescu, in anul 1996, unde autoarea Viorica S. Constantinescu sustinea: “Evreii au planul lor ascuns sa domine lumea dupa cum o vor fi distrus. Comunismul este tot opera lor. Traiesc cum vor si bine.” Daca deschidem o tabara de arheologie a memoriei, cum vom interpreta probele?
Asa cap, asa canale
Iulie 15, 2008
Pe o strada nu prea ingusta, intr-un punct nu prea departe de ultracentral, se lucreaza de zor la o retea de canalizare. Indragostiti peste masura de proiectele inaintasilor nostri, romanii, domnii specialisti au gasit de cuviinta sa intervina cu talnet de bijutieri, intr-ale conductelor legate in serie, dupa ce aproape trei saptamani, alte doua societati au muncit sa asfalteze cu simt de raspundere strada. Cine sa dea teze pentru testarea viabilitatii lobilor frontali si parietali? Unii s-ar gandi la edil. Si comit erori. Sunt sectii, sectoare si oameni pusi sa gandeasca o strategie si sa o aplice la cursul zilei. Cat priveste acordul lui big brother in civitas of Bacovia, este doar asa, pentru dizainul foii. La ce capete au unii, avem noi canalizarea. Am inteles ca in timp ce lovea puternic in pamant cu tarnacopul un muncitor, a fost atins si un cablu electric. Din cauza socului, pe toata zona s-a oprit lumina. Intrebat de ce nu a respectat indicatiile sefului, executantul a raspuns ca s-a gandit la bacauanii fani ai serialului „1001 de nopti”. Nu a gresit prea mult altruistul nostru. De vreo doua saptamani de munca, a sapat si el exact 1001 de canale. Si nu cu telecomanda, ci cu lopata, roaba si tarnacopul. Adevarul este ca ii vine greu sa spuna cand va termina. Dar cum el este singurul care munceste, prea devreme nu va fi. Daca mai punem si norma de timp consumata pentru cele peste o mie de nopti, mai ramane ca la asa capete sa avem asa canale.
NB! Ca nu-i cap, ci doar canale, nu mai spunem deocamdata. De pamflet, ca asa-i bine, discutam in coloana data.
Prima zi de licenta, prima zi de somer
Iulie 10, 2008
Prima decada a lunii iulie este dedicata pentru sustinerea examenelor de licenta. Emotiile se strâng in turbionul sperantelor. Se fac investitii serioase pentru a putea obtine o diploma. De licenta in inginerie, in economie sau in alte domenii. Si este ceva faptul ca din amfiteatrele universitare pleaca tinerii cu inteligenta, cutezanta si vointa utili. Cine ii va lua in seama? Foarte putini. Poate cei care vor face primul târg de joburi si le vor pune la dispozitie posturi cu mult sub facultatile lor intelectuale. Ne-au ametit conditiile afilierilor noastre la forurile educative internationale. De acolo, au preluat modelul instructiei in sistem 3,2,3. Adica, 3 ani pentru studiile de licenta, doi ani pentru masterat, trei ani pentru doctorat. Cert este ca din anul 2008, nimeni nu va mai sti ce se va intâmpla cu tineretul inregistrat la elitele societatii. Vor putea presta activitati in sfera productiei de stat, ori private? Vi se va impune obligatoriu aprofundarea prin studiile de masterat? Ne vom trezi ca prima zi de licenta si de master va fi si prima zi de someri. Nu am auzit pâna acum pe nimeni ca a infiintat o societate doar pentru bietii absolventi. Desi cu mult dezavantajoasa financiar in prima parte, totusi ar putea deveni performanta dupa un numar de ani. Numai ca rabdarea nu este o atitudine cardinala a românului. Ne-au obisnuit sa facem totul din prima, cu avantaje si recunoasteri imediate. Potentialul nostru creator este tinut la distanta. Si neglijenta ne va costa. Vom fi din ce in ce mai inapoiati. Economic, tehnic, material si spiritual. Altii se vor bucura de creierele celor pe care i-am format. Sigur, este usor sa comentezi in câteva sute de cuvinte. Mi-ar placea sa cred ca am dreptate, ba mai mult si ceva solutii. Sa gasim resurse interesante pentru a opri valorile la noi. O investitie pe moment va fi amortizata in timp scurt. Ideea selectiei tinerilor din facultati pentru orice tipuri de afacere va merita sa fie grija oricarui tip de manager. Altfel, pentru licentiatul român, prima zi de diploma ii va fi si prima zi de somer. Dar, vorba unui proverb: când ai tu, de ce te-ar interesa de altul?
Prima zi de licenta, prima zi de somer
Iulie 10, 2008
<!– /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:”"; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; text-autospace:none; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:35.45pt; mso-footer-margin:35.45pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} –>
Prima decada a lunii iulie este dedicata pentru sustinerea examenelor de licenta. Emotiile se strâng in turbionul sperantelor. Se fac investitii serioase pentru a putea obtine o diploma. De licenta in inginerie, in economie sau in alte domenii. Si este ceva faptul ca din amfiteatrele universitare pleaca tinerii cu inteligenta, cutezanta si vointa utili. Cine ii va lua in seama? Foarte putini. Poate cei care vor face primul târg de joburi si le vor pune la dispozitie posturi cu mult sub facultatile lor intelectuale. Ne-au ametit conditiile afilierilor noastre la forurile educative internationale. De acolo, au preluat modelul instructiei in sistem 3,2,3. Adica, 3 ani pentru studiile de licenta, doi ani pentru masterat, trei ani pentru doctorat. Cert este ca din anul 2008, nimeni nu va mai sti ce se va intâmpla cu tineretul inregistrat la elitele societatii. Vor putea presta activitati in sfera productiei de stat, ori private? Vi se va impune obligatoriu aprofundarea prin studiile de masterat? Ne vom trezi ca prima zi de licenta si de master va fi si prima zi de someri. Nu am auzit pâna acum pe nimeni ca a infiintat o societate doar pentru bietii absolventi. Desi cu mult dezavantajoasa financiar in prima parte, totusi ar putea deveni performanta dupa un numar de ani. Numai ca rabdarea nu este o atitudine cardinala a românului. Ne-au obisnuit sa facem totul din prima, cu avantaje si recunoasteri imediate. Potentialul nostru creator este tinut la distanta. Si neglijenta ne va costa. Vom fi din ce in ce mai inapoiati. Economic, tehnic, material si spiritual. Altii se vor bucura de creierele celor pe care i-am format. Sigur, este usor sa comentezi in câteva sute de cuvinte. Mi-ar placea sa cred ca am dreptate, ba mai mult si ceva solutii. Sa gasim resurse interesante pentru a opri valorile la noi. O investitie pe moment va fi amortizata in timp scurt. Ideea selectiei tinerilor din facultati pentru orice tipuri de afacere va merita sa fie grija oricarui tip de manager. Altfel, pentru licentiatul român, prima zi de diploma ii va fi si prima zi de somer. Dar, vorba unui proverb: când ai tu, de ce te-ar interesa de altul?
Onirica si magie la bac-ul bacauan
Iulie 8, 2008
Oo, ca doar prin vis se arata ce bine s-a pregatit bac-ul 2008! La Bacau, evident, pentru ca in alta parte nu a fost un succes. Probabil ca nimeni nu are interese ca sa-si puna in pericol existenta ca individ si ca profesionist. Cu bagheta fermecata, s-a miscat de vreo câteva ori pe lânga comisii, subcomisii si alti asistenti si gata. S-au inchis ochii la aparitia sculelor lui James Bond intr-ale copierii, s-au neglijat baremele la educatie fizica si s-a schimbat numaratoarea, de la noua la zece, iar câtiva domni cu staif si cataloage de verificare au mai câstigat câte ceva, pe lânga salariile de mizerie si praful de creta inhalat intr-un an de zile. Bineinteles, frumos mi-ar fi stat sa bilantez concret ce a insemnat bac-ul 2008, la Bacau. Dar pentru ca nu am facut dovada acribiei ziaristice, imi asum si riscul de a fi criticat de catre supervizerul meu virtual, “nomenclaturistul”. Nu, stimati bacauani, sa stiti ca examenul de maturitate nu a fost o reusita! Dar nu din cauza domnilor din cancelariile principiilor, ci dintr-a celor care vegheaza la morala natiunii (nu ma refer la culoarea politica). Aici, nu are importanta extrema pe care joci. Ca e stânga sau dreapta. Cu educatia nu se poate decât o singura varianta. Sa fie facuta cu simt de raspundere. Am vazut licee unde cei picati la maturitate au suferit serioase depresii. Nu sunt principalii vinovati. De la informatiile vag primite in caiete si de la neglijenta conceptuala a mentorilor au fost nevoiti sa rezolve subiecte, la matematica, cu grade ridicate de risc. Ce cred eu ca s-ar putea face? Pe reale si nu in vis ori in magie? Sa fie regândit examenul de bacalaureat. In doua etape. Intr-una sa se dea probe scrise si practice, iar in a doua sa fie probe orale pentru toate disciplinele inregistrate la scris. Este ceva ca la matematica sa ramâi doar cu foaia alba in fata si altceva sa spui despre acelasi lucru in fata examinatorilor. Ne-am facut un deserviciu cu ideea nepromovarii examenului de bacalaureat. Incurajam infractiunea si pseudocultura. Credeti ca va conta? Si apoi sunt multi dintre cei care conduc destinele ministerului, care pâna in anul 1977, au sustinut examene orale pentru toate probele. Daca atunci a fost bine, astazi de ce nu ar fi?
Codul lui Hamursanchi/Conchideri de basm
Iulie 5, 2008
S-a terminat si teza la literatura româna pentru absolventii claselor a XII-a, inscrisi la examenul de bacalaureat.
L-au cercetat pe Stanescu, pentru ca anul 2008 este al sau, pe Lovinescu din cauza ca-i de-al nostru, iar pe Eminescu, pentru ca altfel nu se putea.
Scria un jurnalist de marca despre dictionarul cu “isme”. Adica, nenorocisme, altruisme, vedetisme.
La bacalaureatul din 2008, a fost preferat “escu”. Poate ca s-au gândit creatorii la “Escu” a lui Musatescu si puterea personajului de a-si influenta alegatorii. Nu tine deloc motivul cu alegerea din intâmplare a plicului pe tot atâtea coincidente.
S-a dorit, pur si simplu, ca literatura sa fie ancorata la evenimente sociale postmoderne. Si nu este rau, mai ales ca avem o sansa de a ne mai corecta putin privirile in oglinzile altora. Ma intreb de ce nu a fost ales Miron Radu Paraschivescu sau Ioan Budai-Deleanu? Cu ,
“Cântice tiganesti” si “Tiganiada”. Din pricina lui Mailat, oare? Poate a contat supararea lui De Niro ca nu a câstigat nimic la Stefanesti. Ce-am vrut sa spun? Doar ca ne-au aburit din nou educatorii. Mai ales cei de româna.
Dar sa-i lasam pe ei cu talentul si sa ramânem noi cu pamfletul.
Asta, asa, ca o conchidere de basm.
Frustrari secrete
Iulie 4, 2008
M-a mirat faptul ca toate publicatiie centrale au avut deschideri de editii cu profa porno. Ma intreb ce s-ar fi intâmplat daca personajul era chelnerita? S-ar fi deschis apetitul pentru lectura si atât. Pe nimeni nu ar fi deranjat ca ar putea fi servit de o vedeta…goala! Cu profa, se schimba ipotezele de interpretare.
Ce exemplu da elevilor? Le va face cumva selectia si-i va indruma spre aceleasi minunate pozitii pe care aparatul de fotografiat stie sa le cerceteze? Cred ca ne pripim. Va propun sa privim episodul cât se poate de cinstit. Respectiva, ce-i drept, nu arata rau.
Dar din studiul sau biografic, apare ca ar fi vorba de ceva frustrari. Din copilarie, când a fost lipsita de dragostea materna. Pe parcurs, a crezut ca o va gasi prin relatia casatoriei. Marcata de câteva traume afective, femeia si-a pierdut speranta echilibrului emotional.
Inconstientul ei isi revarsa de ce-ul negativ acumulat in vreme. Iesirea in decor cu naturaletea trupului o va face sa se simta iubita. Nu stiu daca i-a luat in seama pe filosofi, pe sociologi ori pe psihologi. Primii, adica filosofii, sustin ca libertatea inseamna sa poti orice asupra ta insati. Probabil, iesirea pe coperta este o defulare a nevoii de libertate.
Sociologul poate spune ca educatia este singura reusita de care ne folosim pentru tot ceea ce facem in viata. Departe gândul de a sustine ca vedeta didactica nu avea dramul de educatie. Psihologul ar spune ca asa cum fumatul este o placere orala, pozatul dezbracata este o placere vizuala. Oare de ce in albumele de familie pastram fotografiile copiilor mici, mai ales când sunt dezbracati? Pentru ca ne place. Mai intâi vizual, apoi pentru sistemul volitiv (al vointei) responsabil cu actiunea. Avem nevoie sa luam lucrurile in serios.
Gândirea este singurul aliat care ne ajuta sa intelegem de ce. Cât priveste manipularea noastra, ce sa zicem?
Doar ca a functionat si va functiona din plin.
